Cum nu mai iesisem la observatii de ceva vreme buna, si cum simteam lipsa aspectului Lunii la ocular, m-am hotarat sa ies intr-o dimineata racorasa (+8 grade) de inceput de Septembrie la o sesiune de imagini lunare si planetare cu telescopul de 280mm diametru.
Primul subiect “luat in vizor” a fost planeta Uranus, al carui disc evident mi-a confirmat o turbulenta suficient de mica incat sa incerc si cateva imagini.
Din pacate, setarile necesare pentru achizitia imaginilor in cazul acestei planete in infrarosu apropiat (la 685nm) au dus la expuneri de 1 secunda per cadru, mult prea mult pentru a reusi sa surprind si benzile de nori prezente in atmosfera inalta (expunere lunga inseamna ca actiunea turbulentei atmosferice este destul de importanta, detaliile fine pierzandu-se).
Singurul rezultat de mentionat (din peste o ora de achizitii):
Urmatorul subiect a fost o alta planeta, “ceva” mai mare: gigantul Sistemului Solar.
Din pacate, pozitia relativ joasa a planetei pe cer, cat si cresterea turbulentei atmosferice datorata “apropierii” rasaritului Soarelui, au insemnat ca imaginile achizitioante au fost destul de proaste, insa fiind prima observatie din aceasta aparitie o postez macar drept…amintire.
Cateva aspecte schimbate fata de anul trecut in benzile de nori, sunt destul de evidente.
Pentru a discerne detaliile reale de cele date de slaba calitate a imaginii, am facut si o mica animatie din 3 cadre achizitionate intr-un interval de 10 minute (click pe imaginea de mai jos):
Si in sfarsit subiectul pentru care iesisem la observatii: Luna. Si ea foarte jos, in plina turbulenta, insa cu detalii sificiente “pentru toate gusturile”.
Incep cu un mozaic realizat in focarul telescopului, ce prezinta doar ceva mai mult de o treime din secera Lunii.
Sper sa reusesc sa prelucrez toate cadrele realizate in acea dimineata, ce la final ar forma un mozaic complet al Lunii. Deocamdata am “dat” de cateva probleme tehnice, datorate iluminarii cerului in timpul achizitiei, deci oarecum din “vina” Soarelui…Dar nu imi pierd speranta ca o sa iasa ceva…acceptabil.
Pana atunci:
Si cateva zone mai interesante:
Craterul Pythagoras
Vallis Schroteri
SI cateva rime langa craterul Gassendi, aflat in umbra
Raman dator cu marele mozaic lunar…
Max
(5 Septembrie 2013)
maximus photography 
vazand titlul, eram foarte curios daca ai prins familia uranus (disc+sateliti), eu avand astfel de planuri
O sa am un post in curand si cu imagini ale satelitilor si discul planetei. Urmeaza prelucrarea imaginilor.
Poti sa eplici ce se afla in Craterul Pythagoras ? acea chestie gigantica care pare ca straluceste,mai apare si in mozaic,daca nu cumva e aceeasi imagine. Ms
Nu este aceeasi imagine, mozaicul este realizat in focarul telescopului iar imaginea de detaliu este realizata SI cu ajutorul unui Barlow.
Formarea craterelor complexe este explicata de exemplu aici:
http://www.lpi.usra.edu/nlsi/education/hsResearch/crateringLab/lab/part1/background/
Pe scurt, muntele central este ridicarea subsolului in urma impactului, nu asteroidul impactor, asa cum poate ar fi mai intuitiv.
La cum arata umbra si asptectu ciudat ,putin inclinat spre piramidele aztece , ar putea fi o coincidenta ,ar putea,dar chestia aia nu pare a fi ce zici tu acolo,ridicarea subsolului,poate nu m-am uitat eu la prea multe cratere dar la alea care m-am uitat nu prea am vazut asa ceva,poate este ceva ingropat acolo.