Prin Retezat – 12/15 Iulie 2013

Intotdeauna mai bine mai tarziu decat …deloc.

Asa am ajuns in sfarsit pentru prima data in 2013 in Retezat. Anul trecut reusisem “performanta” de a ajunge pe la mijlocul lui Iunie, insa anul “de fata” a fost ceva mai aglomerat decat de obicei.

Locul de cazare a fost (ca si in ultimii ani) la Cabana Soarelui, langa localitatea Nucsoara (Hunedoara).

Inainte de a incepe cu zecile de fotografii proprii, postez un time-lapse realizat de sotie, de-alungul intregii “sederi”. Inceputul e realizat chiar de la Cabana Soarelui (inclusiv cerul de noapte), cu continuare din diverse locuri mai mult sau mai putin apropiate, inclusiv de pe traseul (nefinalizat) spre lacul Bucura (cu traseu dinspre Gura Apei), si spre final de pe Transalpina, parte din drumul de intoarcere.

 Click pe imagine. Merita vizualizat in Full HD !

Acum ca am facut “introducerea”, sa incep si eu cu fotografiile.

In prima zi, dimineata, privelistea ne-a trezit brusc:

Si cum anul acesta a fost unul excelent pentru insecte, in special pentru lepidoptere (fluturi), ei si Retezatul a fost la nivel, cu zeci de exemplare din zeci de specii zburand pe campuri, prin poienite, pe drumuri. Cateva dintre speciile mai importante si mai des intalnite:

Nici coleopterele nu au stat rau, cu zeci de croitori Monochamus stand la Soare pe trunchiuri de pini taiati.

Si alte specii de insecte roiau pe potecile din paduri:

Ne-am hotarat sa vizitam si una dintre “atractiile” zonei, Cascada Lolaia, situata la doar 15 minute de Cabana Carnic, pe traseul spre Cabana Pietrele:

Urmatorul subiect fotografiat apartine reptilelor. Atat eu cat si sotia am fost ocupati ceva vreme cu relocarea exemplarului de vipera (evident ca am pus-o la finalul sesiunii exact la locul ei) si cu “pregatirea” ei (nu fardare si machiaj !).

Evident ca simturile (cele de autoconservare in primul rand) au fost ascutite la maxim.

Exemplarul a fost destul de “nervos” la inceputul sesiunii, insa pe masura ce cerul se acoperea de nori si temperatura scadea, calmitatea a luat locul agitatiei (spre bucuria noastra ca incepuse sa stea nemiscata).

Intorsi la Cabana Soarelui am asistat la un frumos apus “montan”…

…dupa care am inceput sa facem si ceva Astrofotografie pe superbul cer “de Retezat”. Din pacate norii si-au spus pana la urma cuvantul si ne-au gonit inainte de a reusi ceva mai “elaborat”.

Mai multe detalii despre fotografiile rezultate sunt prezente in postul anterior, insa pentru a “mentine ritmul” descrierii fotografice a micului concediu, le repostez si aici. Subiectele fotografiate (de la stanga la dreapta): Nebuloasa obscura “E-ul lui Barnard”, Galaxia M 31 din Andromeda, Nebuloasele M8 si M20 – Lagoon si Trifid.

A doua zi am avut parte si de un mini-eveniment “astro” si anume trecerea Statiei Spatiale Internationale prin dreptul Soarelui, eveniment ce poarta numele de “tranzit”. Asa cum ii spune si numele, fenomenul este asemanator cu cel petrecut anul trecut (Iunie 2012) cand planeta Venus “tranzita” discul solar. Marea diferenta este ca acel tranzit dura ore, pe cand acesta doar… 0.6 secunde ! Cu alte cuvinte pregatirile pentru surprindearea lui (in special sincronizarea declansarilor cu timpul de trecere) sunt “ceva” mai drastice.

Mai multe detalii despre echipament si detalii relevante sunt mentionate tot in postul precedent, insa macar o fotografie tot trebuia sa postez:

Tot in aceasta zi am reusit sa ajungem si la celebra rezervatie de zimbrii de langa Hateg. Desi “un pic” cam mic in opinia mea (ar fi trebuit sa fie de cel putin 5-6 ori mai mare), tarcul oferea vizitatorilor posibilitatea de a observa aceste animale de la o distanta acceptabila:

Printre cei cativa adulti si juvenili, mai era si un pui nascut chiar in anul in curs:

Si dupa inca o mica plimbare “prin imprejurimi”…

…ajungem inapoi la cabana, de unde admiram peisajul:

A treia zi, incepem “in forta” (oarecum) si plecam spre Gura Apei. Ajunsi in zona, peisajul atat de diferit de viata rurala de care avem parte in cea mai mare parte a anului, ne “muta” gandurile:

Mergem mai departe, pe langa Cabana Rotunda, spre Poiana Pelegii.

Evident ca interesul meu in nevertebrate nu putea sa nu rezulte in cateva fotografii.

Primul subiect a fost o femela de “musca-de-piatra” (Dinocras Cephalotes) cu tot cu ouale inca atasate. Semn ca se pregatea sa depuna ponta in urmatoarele minute. Prin apropiere de locatia sa am gasit si cateva carapace nimfale ale aceleiasi specii (observabile in colajul de mai jos):

Si cateva detalii ale exemplarului, atat ale capului cat si ale pontei inca atasate:

Pe drumul pana in Poiana Pelegii vegetatia adapostea tot felul de specii de coleoptere (mai jos un elaterid si un chrisomelid)…

sau de lacuste “de munte”:

Urcand dinspre Poiana Pelegii spre Bucura, pe la jumatatea traseului gasesc si doua larve de Lasiocampa quercus, in stadii diferite de evolutie:

Desi urcasem spre Lacul Bucura, ora si frigul si-au spus oarecum cuvantul, asa ca am fost nevoiti sa ne intoarcem. “Nu-i bai” pentru ca in curand o sa ne intoarcem pe acelsi traseu (peste cateva zile fata de cand scriu aceste randuri).

Pe drumul de intoarcere mai facem si cateva fotografii de peisaj:

Cat si un mic test de fotografie de ceva mai inalta rezolutie, adica o suma de mai multe fotografii toate unite (cu softul Microsoft ICE) pentru a realiza o imagine de rezolutie mai mare. Imaginea de mai jos (ATENTIE, e destul de amre deci posibil sa se incarce ceva mai greu !) este realizata din 20 de fotografii, insa redimensionata pentru a nu incarca postul prea mult.

Si inca o fotografie de final de traseu (chiar daca nu complet, si chiar daca marea parte petrecut in masina):

Si dupa inca o noapte innorata, vine si ultima zi din acest scurt concediu.

Pana la plecarea efectiva insa, ne mai plimbam putin pe drumul spre Carnic, unde zecile de fluturi impanzeau drumul.

Si pe drumul de intoarcere, ce a cuprins si cea mai mare parte din Transalpina, ne mai oprim putin sa incerc cateva fotografii de inalta rezolutie ale localitatii Ranca. Nu chiar peisajul cel mai frumos, insa ca test pentru metoda si echipamentul utilizat a fost suficient.

Ambele imagini sunt realizate cu o luneta astronomica TS APO65Q (Diam 65mm, Dist. Focala= 420mm) si Canon 550D in focar.

Prima imagine prezinta releul Ranca fotografiat de la o distanta de aproape 8 kilometri. Tot in imagine se observa si o parte din localitatea Ranca, situata la aproximativ (in medie) 3 kilometrii. Casele din dreapta jos se aflau la 1.7km. Imaginea este un colaj realizat din 29 de cadre.

ATENTIE ! Imaginea este foarte mare (14.1 Mb) si necesita ceva timp pentru incarcare !

Si cea de a doua imagine, realizata din 53 de cadre, ce prezinta o alta regiune a localitatii Ranca, ceva mai “noua”.

Si aceasta imagine este mare, chiar mai mare decat precedenta (35.7 Mb), deci timpul de incarcare este si mai mare !

Si cam asta a fost…doar 4 zile de concediu…

Dar cum scriam si mai sus, chiar in aceste momente imi fac o parte din bagajul necesar urmatoarei “interventii” in Retezat. Mai sunt doar 2 zile pana am sa vad din nou zecile de fluturi de pe drumul spre Carnic, poate si o vipera sau doua, si neaparat sa definitivez traseul pana la Lacul Bucura ! Si poate o sa avem parte si de cer senin…

Max

(25 Iulie 2013)