In urma cu ceva vreme am vandut “my old trusty” luneta SkyWatcher ED de 80mm. De ce ? Pentru a cumpara o jucarie ca ASTA. E vorba de un refractor cuadruplet, deci cu patru lentile. Lentilele sunt asezate in doua grupe, trei pentru “elementul frontal” si inca o lentila (menisc) asezata mai in spate pentru corectia campului. Din cele enuntate si anuntate pe diferite site-uri de profil, mica lunetica de doar 65mm diametru si focala 420mm ar fi trebuit sa fie un adevarat instrument in miniatura, cu corectie si imagine “crystal clear” !
Motivele principale de altfel pentru care ma gandisem sa schimb ED ul erau portabilitatea (doar 340mm lungime, dar totusi 2.8kg) si corectia perfecta (sau aproape) a campului.
Ei bine, dupa o saptamana de la sosirea coletului am avut in sfarsit o sansa de a fotografia ceva pe cerul neinnorat.
Am inceput cu o superba Luna in faza de secera destul de subtire (cu tot cu “lumina cenusie”), amplasata aproape paralel cu orizontul sud-vestic. Imaginile sunt realizate cu un Canon 550D in focarul lunetei.
Si cateva imagini la care am mai folosit si un barlow 2.5x TeleVue:
Ei bine, pana aici toate bune, in ciuda turbulentei atmosferice datorate pozitiei Lunii foarte aproape de orizont.
Insa subiectul fotografic pe care il asteptam era “Marea Nebuloasa Orion”. Desi cerul locatiei alese nu era unul la fel de frumos ca Luna de mai sus (cu o mag vizuala de +5.2, Calea Lactee slaba, dar si ceva din “Lumina Zodiacala”), am inceput totusi sa achizitionez cateva cadre (22 mai exact) la ISO 1600 si timpi de expunere de 100-130 secunde, pentru un timp total de expunere de 45 de minute.
Desi citisem de “aventurile pesimistice” ale altor cumparatori ai acestui model de refractor, si anume probleme cu astigmatismul, ei bine speram ca aceasta problema fusese rezolvata de cei de la TS (producatorul instrumentului). M-am inselat amarnic…
Dovada, un crop de pe una dintre imagini la un timp de expunere de doar 30 secunde (desi si la 120 sec fenomenul era la fel de bine vizibil !):
Se observa clar la stelele mai stralucitoare o forma triunghiulara. Se pare ca distorsiunea se datoreaza celulei de prindere a ultimului element (culmea, chiar cel de corectie !) ce se deformeaza (se contracta mai exact) datorita frigului (care nu era exagerat: +1 grad Celsius la inceputul sesiunii, si -1 la final !), si tensioneaza lentila. Fenomen ce se pare ca cei ce il construiesc nu l-au remediat inca…din pacate pentru mine.
O solutie ar fi sa folosesc luneta doar Vara nu ? 🙂
In fine, sunt in discutii cu cei de la TS pentru inlocuirea instrumentului ori sfaturi pentru remedierea personala a erorii…
Si daca tot m-am chinuit sa stau la achizitia de cadre, ei bine si rezultatul final, pe care sincer nu l-am “optimizat” prea tare tocmai din cauza starii spirituale in care m-au indus imaginile stelelor triunghiulare…
Varianta color:
Si cea alb–negru:
Sper sa mai pot scoate “la bataie” lunetica in urmatoarele saptamani, evident cu remedierile de rigoare..
Max
(12 Februarie 2013, deja…)
UPDATE (16 Februarie):
Am mai stat putin pe ganduri daca sa reprocesez imaginea cu M 42 de mai sus, si pana la urma am decis sa-i mai dau o sansa.
In ciuda cerului de care am avut parte la momentul achizitiei am reprocesat imaginea intr-un mod “brutal”, si am reusit sa trag intr-atat de tare de ea incat au iesit in evidenta si norii exteriori (rosii…).
O imagine mai “blanda”:
Si una “brutala”:
Max
P.S: Astept cerul senin pentru a verifica modificarile aduse lunetei in urma discutiei cu cei de la TS. Sper sa nu mai am parte de stele triunghiulare…
maximus photography 