Prin Retezat – 16-18 Iunie 2012

Intrerup sirul de posturi cu tematici “astronomice” si revin mai “cu picioarele pe Pamant”…

Cum Vara e inca departe, imi improspatez memoria uitandu-ma prin fotografiile din anii precedenti.

Am ales pentru acest prim post cu tematica “naturista” al anului 2013, o mica escapada de care am avut parte impreuna cu sotia mea intr-un week-end de Iunie prin inca superba zona Carnic-Pietrele, in Muntii Retezat. Cat o sa mai ramana “superba” insa nu stiu; planurile de care am auzit pentru zona respectiva sunt cel putin criminale pentru vegetatia si fauna locala. O singura specie o sa prospere la finalizarea eventualelor lucrari : Homo sapiens devastatorus, cu a sa sub-specie cretinus manelisatus.

In fine…

Deci, primele imagini:

Cum luna Iunie in zonele montane echivaleaza cu lunile aprilie-mai in zonele de ses, ma asteptam sa gasesc multe specii de insecte proaspat iesite din diferitele crevase si gauri unde au petrecut iarna, ori din crisalidele ce le-au tinut de cald in lunile precedente.

Nu am avut asteptari gresite, primele exemplare de lepidoptere fiind foarte recent transformate.

Primul astfel de exemplar: Limenitis camilla, cu ale sale diferente de culoare majore intre fetele ventrale si dorsale ale aripilor.

O alta surpriza pentru mine, fiind pentru prima data cand gasesc aceasta specie in zona respectiva, a fost numarul relativ mare de Parnassius mnemosyne transsylvanica:

O prezenta incantatoare a drumurilor insorite: Aglais urticae.

O alta specie intalnita pentru prima data in aceasta regiune, dar si pentru prima data in general, a fost Nymphalis vaualbum, unul dintre exemplare dandu-mi mult de furca in incercarile mele de a-l fotografia in copac, fiind asezat strategic undeva la peste 4 metrii inaltime.

In prima imagine se observa camuflajul perfect prin care fluturele se pierde pe un fundal ales inteligent.

In cea de a doua imagine exemplarul isi schimbase deja pozitia, cat si intentia de a ramane invizibil.

Alte specii relativ des intalnite, chiar daca nu in numar mare, se “urcau” la altitudini cat mai mari, cu scopul de a face o “baie in lumina Soarelui”. O astfel de specie heliofila e si Nymphalis antiopa:

O alta specie de insecta intalnita pe drumurile insorite, dar inca umede, a fost si o libelula, pe numele sau stiintific: Cordulegaster bidentata.

Alte specii, de data aceasta de coleoptere, ieseau in cautarea razelor de Soare. Un astfel de “gandac-croitor” relativ des intalnit este si Monochamus sutor:

Peisajul in care toate aceste specii de nevertebrate isi duc viata este unul absolut fantastic:

Prin aceste locuri, cu forme de viata aparent nepasatoare de prezenta noastra, intalnim si un exemplar tanar de vipera, aflat in plin proces de naparlire, ascuns intr-o mica crevasa pe marginea drumului. Specia este  comuna in aceste zone, si nu numai: Vipera berus.

Si in timp ce realizam fotografiile de mai sus, sotia mea trage si ea cateva fotografii la o specie non-endemica, curioasa din fire, si cam lipsita de instinctul primar de autoconservare:

Dupa o zi superba de munte, destul de calduroasa dar cu o adiere bine-venita de aer de munte, ne intoarcem spre masina. Pe drum insa, un alt exemplar matur de V. berus ne “astepta” intr-un loc ales special, “cu vedere” la drum. Si acest exemplar se afla tot in plin proces de naparlire.

Ca fapt divers, in urma compararii cu alte fotografii, acest exemplar este unul pe care l-am mai intalnit in acelasi loc. O sa revin despre cazul lui intr-un post viitor.

Ajungand la masina, ne gandim sa poposim si la o masa de “dupa-amiaza spre seara” la Pensiunea Carnic. Aici, cautand razele Soarelui, un exemplar batran de Nymphalis antiopa se aseza pe un gard. Aripile zdrelite la margini sunt semn ca exemplarul in cauza a avut parte de o iarna “adevarata”.

Drumul spre locul de innoptare (Cabana Soarelui) insa ne mai rezerva cateva subiecte fotografice, cum ar fi o gala de hymenoptere (fam. Cynipidae):

Si un spectacol de seara, un balet aerian efectuat de cateva zeci de “muste-de-Mai” (sau “rusalii”). Imaginea de mai jos este un montaj evident, din mai multe fotografii.

Ajunsi aproape la cabana, ne uitam “in spate” la maretul peisaj:

Si daca tot aveam luneta in dotarea masinii, fotogafiez si peisajul indepartat, in detaliu:

Soarele avea si el ceva de zis, la finalul acestei zile, cu un grup de pete solare ce ii mai dadeau un plus de “frumusete” discului de plasma:

Delimitarea intre zi si noapte devenea din ce in ce mai stearsa…

…asa ca ne pregatim de schimbul doi, si anume fotografierea “speciilor” de deasupra capului:

O serie de imagini cu tematica astronomica realizate in aceasta perioada am postat acum mai multa vreme AICI.

Urmatoarea zi, inca de dimineata, ne intalnim cu diferite specii de nevertebrate.

Prima este un mic satirid, din specia Coenonympha  tullia:

Pe firele de iarba, multi opilionizi cu tot cu ai lor paraziti, erau intr-o cautare continua:

Alte lepidoptere fantomatice se relaxau pe firele de iarba, ca de exemplu Jodis  lactearia:

Pe drum tot inainte, spre munte…

Exemplare de Aglais urticae ne urmau pe traseu:

La un moment dat, ne lasam “la firul ierbii”, pentru a observa si micile necuvantatoare ce nu intra in mod normal in “raza de actiune” a omului. Aici dam de o colonie de afide mici, in diferite stadii de dezvoltare:

O ultima fiinta, Anguis fragilis, sau “soparla-fara-picioare”, ne acapareaza ultimile momente ale plimbarii:

Din nou, Soarele ne ofera un spectacol in drumul sau spre…orizont.

Ziua urmatoare ne pregatim de plecare, nu inainte de a ne mai delecta cu cateva minute de…peisaj montan.

Drumul de intoarcere ne duce si pe langa Lacul Vidra, cu al sau nivel al apei destul de scazut:

O iesire in Natura pe care sper sa o repet anul asta de mai multe ori.

Max

(27 Ianuarie 2013)