Saturn si Marte – 10 Aprilie 2012

O noua iesire la o sesiune de astrofotografie planetara.

Cu C 11-ele si camera DFK 21AF04.AS plus noi accesorii cum ar fi un focuser Lacerta pentru SCT-uri, un parasolar anticondens Celstron si o noua sina de prindere pe montura.

Seeingul cu care am fost “primit” la locul de observatii a fost unul mediocru, de doar 3-4/10.

In timpul achizitiei imaginilor la Marte insa, valoarea seeingului a mai crescut putin, la un 5/10 spre finalul ultimei achizitii. Imaginea rezultata surprinde astfel ceva detalii fine (de ordinul a 0.4″ !), cat si nori (cu albastru pe imagine) in diferite zone ale planetei.

Insa subiectul principal al noptii a fost categoric planeta Saturn.

La inceputul sesiunii de imagini la Saturn am avut un seeing de 4-5/10. Tinand cont de altitudinea planetei deasupra orizontului, valoarea este una destul de buna. Insa pe masura ce minutele treceau, seeingul devenea din ce in ce mai bun. Spre finalul sesiunii (si al bateriei laptopului din pacate) Seeingul a ajuns la valoarea de 6/10 ! Ceea ce a facut sa achizitionez unele dintre cele mai bune cadre personale la Saturn de la oricare dintre opozitiile observate pana acum. Cum imaginea era foarte buna am zis sa trag si un ochi “la ocular”. Am avut parte de o “priveliste” pe care nu o sa o uit prea curand: la 600x (!!!) Diviziunea Cassini era vizibila aproape complet pe inele, iar Saturn era flancat de Titan si alti trei sateliti ai sai. Nu regret decat ca nu am mai avut baterie la laptop sa achizitionez peste 10 000 de cadre…

Pentru a dovedi seeingul de care am avut parte, am postat un mic filmulet cu cateva sute de cadre, comprimat ce-i drept, in care se observa ce-i drept refractia astronomica inevitabila (rosu-albastru la marginea inferioara respectiv superioara a planetei), dar si Diviziunea Cassini:

FILM  SATURN

Si imaginile propriu-zise, in care efectul Seeliger (cresterea luminozitatii inelelor in apropierea datei opozitiei planetei) este clar vizibil:

Pe langa planeta in sine, am reusit sa “prind in cadru” si cativa dintre satelitii mai importanti. Cel mai evident este Titan (dreapta sus in imagini), a carui culoare rosiatica am putut sa o pun in evidenta dupa ceva procesare cat mai atenta:

Procesand insa extrem imaginea de mai sus am pus in evidenta si alti trei sateliti, vizibili in animatia urmatoare:

Daca o sa mai am noroc de un astfel de seeing, o sa incerc sa maresc imaginea “ceva” mai mult, pentru a surprinde detalii mai fine. In prima imagine cu Saturn, in versiunea alb-negru, pare ca intr-una din anse (dreapta) se distinge foarte greu diviziunea Encke, un detaliu mult prea fin totusi pentru rezolutia totala a imaginii. O marie a imaginii pe senzor mi-ar confirma/infirma prezenta sa.

Max

(12 Aprilie 2012)