Fotografii vechi II – Fluturi (partea I)

Continui seria de “Fotografii vechi” cu numarul II: Fluturi.

Imaginile de mai jos sunt realizate intre 2007-2010. Sunt doar o mica parte din toata seria de imagini corespunzatoare perioadei respective, si nu sunt nici neaparat cele mai bune, insa o sa postez la un moment dat si alte serii mai amanuntite care or sa cuprinda si respectivele fotografii neprezentate.

Doar ca nota informativa, pentru cei interesati, insa fara aspect de reclama (!), pentru identificarea fluturilor din Romania recomand cartile: Fluturii de zi din Romania, Fluturi de noapte din Romania 1 si Fluturi de noapte din Romania 2, toate cele trei fiind scrise de Szekely Levente. In aceste carti gasiti detalii referitoare la perioada de zbor, localizare si altele.

Toate speciile de mai jos apartin Familiei Nymphalidae.

Incep cu un frumos exemplar de Apatura iris, gasit de Cumnatul meu in Muntii Fagaras, in apropierea Lacului Capra. Aceasta specie este una dintre cele mai frumoase de pe la noi, masculul avand irizatii albastre atunci cand este expus luminii solare.

Continui cu un alt Nymphalid, mai exact Araschnia levana forma prorsa. Am scris si forma, deoarece aceasta specie mai are o forma care apare ceva mai tarziu in an, dar cu o coloratie complet diferita. Prorsa  este ceva mai raspandit si mai des intalnit.

Si forma levana, unul dintre singurele doua exemplare gasite de mine pana acum, in mai mult de 16 ani de “urmarit” lepidoptere. Exemplarul din imaginile de mai jos este o femela, dupa cum demonstreaza si imaginea a doua, unde se vede cum exemplarul isi depune ouale (siragul galbui-verzui) pe fata inferioara a unei frunze. (Toate cele trei fotografii de mai jos sunt realizate cu un Canon PowerShot A460 ! Dovada ca si cu un astfel de compact digital se pot realiza ceva fotografii.)

Si sa lamuresc putin ce am scris mai sus: aceste doua forme, prorsa si levana, sunt de fapt aceeasi specie: Araschnia levana. Primavara (aprilie) apare forma roscata (levana) care dupa ce isi depune ouale, dispare. Din aceste oua ies omizile care mai tarziu se transforma in forma neagra cu dungi albe (f. prorsa). Aceasta din urma isi depune si ea ouale, pentru ca primavara sa iasa omizile formei roscate (levana). Si tot asa.

Specia este unicat in Europa, in sensul ca dimorfismul sezonal este extrem de accentuat. Ce-i drept, dupa cum am mentionat anterior, forma levana este mult mai rara.

Un alt reprezentant al Familiei Nymphalidae: Argynnis paphia, un fluture relativ des intalnit vara in si pe langa paduri, in luminisuri si pe flori.

O alta specie-Argynnis (Pandoriana) pandora, este foarte asemanatoare cu cea precedenta pe partea dorsala, insa este ceva mai frumos decorata pe partea ventrala. Exemplarul de mai jos avea din pacate o aripa “gustata” de o pasare.

Si un alt argynid: Brenthis daphne.

Un exemplar de Boloria dia, specie observata intr-o anumita zona a Padurii Comana, zona care incepand din 2011 nu mai ofera conditiile optime de dezvoltare acestei specii. Si asta din cauza defrisarii. Nu e singura specie de insecta care a avut de suferit de pe urma dobitoceniei/meltenismului/prostiei taietorilor de lemne (supervizati probabil de brigadierul sef).

O alta specie, Issoria lathonia, des intalnita pe intreg teritoriul Romaniei, are o caracteristica interesanta, si anume pe fata ventrala prezinta solzi aranjati ca niste pete argintii, semanand cu oglinzi.

O alta specie interesanta este Polygonia c-album, specie care poate purta in Romania si denumirea de “fluturele-frunza”, datorita aspectului sau atunci cand sta in pozitie de repaus cu aripile inchise vertical. Detaliile asemanatoare cu o frunza uscata sunt evidente, in special marginile zimtate ale aripilor. Numele stiintific “c-album” vine de la desenul argintiu in forma literei “c” prezent pe partea ventrala a aripilor posterioare, desen vizibil si in fotografia de mai jos. Litera “c” a fost selectata ca diferenta fata de o specie foarte asemanatoare, dar care prezinta un desen asemanator literei “L”; numele acelei specii este Polygonia l-album.

O alta specie “maestra in camuflaj” este si Inachis io, sau “fluturele-ochi-de-paun de zi”. Acesta devine invizibil pe un fundal intunecat cand sta in pozitie de repaus, insa prezinta un desen foarte viu colorat  pe partea dorsala, pentru a speria pradatorii (inclusiv desene asemanatoare celor de pe penele codale ale masculului de paun).

Alta specie destul de comuna, Vanessa atalanta (pe numele sau popular “Amiralul”), prezinta tot un desen foarte viu colorat pe partea dorsala, insa, ca si in cazul speciei precedente, partea ventrala este folosita la camuflarea sa pe un fundal cenusiu-intunecat. Unul dintre exemplarele fotografiate mai jos statea in lumina Soarelui chiar in mijlocul “ramasitelor” unui gratar facut de melteni in mijlocul Padurii Comana (cum altfel ?). Nu a fost singurul observat de mine intr-o astfel de ipostaza (ma refer atat la fluture cat si la gratare).

Destul de asemanatoare ca desen pe partea ventrala (dar nu si la colorit) cu atalanta, este specia Vanessa cardui. Pe partea dorsala insa nu se aseamana aproape deloc (exceptie facand petele albe in zonele negre).

Limenitis camilla, ceva mai greu de observat din cauza locatiilor preferate (coroanele copacilor) este asemanatoare in mare cu prima specie prezentata in acest post (Apatura iris), insa este de doua ori mai mic. In imagine un exemplar aflat aproape de finalul vietii…

O alta specie Neptis rivularis,  aflata mai mult in regiunile de munte, face “trecerea”, cel putin ca aspect, intre  Limenitis camilla (cu care l-am incurcat in natura de multe ori), si specia imediat urmatoare (Neptis hylas).

Si ultima specie din acest post, unul dintre “preferatii” mei, din cauza zborului planat si a coloritului asemanator fluturilor din Asia: Neptis hylas. Acest fluture are un talent de a se face aparent invizibil zburand in zig-zag la liziera padurii, in zone de umbra-lumina atunci cand se simte in pericol. Desi zborul este unul relativ calm (cand nu e speriat evident), desenele de pe aripile sale induc privitorul/pradatorul in eroare, distanta pana la acest fluture fiind destul de greu de estimat. Din experienta proprie pot sa spun ca uneori pare ca devine transparent, cu greu putandu-l diferentia in zbor pe un fundal intunecat.

Ca si alte specii prezentate mai sus (Apatura iris, Limenitis camilla), si aceasta specie prezinta solzi care sub un anumit unghi par a schimba culoarea fluturelui (prin fenomenul optic de interferenta a luminii), asa cum apare prezentat si in primele doua imagini de mai jos. In cele doua se observa coloratia generala diferita de pe aripi, cat si ceva mai evidenta in zona toracelui si a abdomenului, cu solzi iridiscenti. In ambele imagini este prezentat acelasi exemplar de hylas.

Cu acasta specie inchei prima serie de fotografii vechi cu Fluturi.

Max

15 Februarie 2012