Si acum partea a doua a seriei de fotografii vechi cu fluturi.
Postul anterior l-am terminat prezentand un “preferat” al meu.
Acum incep acest post cu un alt preferat: Zerynthia polyxena. Un reprezentant de seama al Familiei Papilionidae, dupa parerea mea si cel mai frumos (aproape la fel de frumos ar fi si rarul Parnassius apollo, pe care inca nu l-am observat in natura). Exemplare de Zerynthia polyxena am gasit pana acum intr-o singura zona-Padurea Comana. Din pacate locul in care acestia habiteaza este supus de cativa ani cosirii intensive si aratului, astfel ca exista posibilitatea ca la un moment dat sa dispara…
Un alt reprezentant al Papilionidaelor: Iphiclides podalirius, denumit popular coada-randunicii alb.
O specie relativ comuna, avand si o generatie care hiberneaza, si a carei denumire populara (Lamaita) releva coloratura masculilor: Gonepteryx rahmni. In imaginea de mai jos am avut marele noroc de a surprinde atat masculul (stanga) cat si femela, putandu-se observa diferenta de culoare intre cei doi.
In continuare cativa reprezentanti ai Familiei Pieridae:
Pieris napi:
O grupare pe sol nisipos, din care isi extrageau mineralele atat de necesare pe timp de canicula:
Si o femela:
Si un alt pierid, foarte fragil in constitutie, cu un zbor si mai fragil: Leptidea sinapis.
Un ultim reprezentant al pierizilor, si unul dintre cei mai mari: Pieris brassicae:
Urmatoarea specie apartine Familiei Lycaenidae: Polyommatus icarus. In ambele fotografii de mai jos sunt prezente cate o pereche, femelele fiind pe parte dorsala de culoare maro (stanga in prima fotografie), pe cand masculii sunt albastrii cu reflexii metalice. Sunt cei mai comuni licenizi.
O alta specie de licenid, chiar mai frumoasa ca aspect: Polyommatus coridon.
Inca un superb licenid: Lycaena dispar. Tot destul de des intalnit. In imagine un mascul.
Continui cu cateva specii apartinand Familiei Satyrinae. Primul exemplar, si unul dintre cei mai des intalniti: Maniola jurtina.
Alta specie cu oceli pe aripi (o caracteristica a Familiei Satyrinae): Pararge aegeria. Un fluture cu talent in camuflaj, zborul zig-zag-at si desenul de pe aripi facandu-l aproape invizibil in luminisurile padurilor.
O alta specie, destul de mica in dimensiuni, dar des intalnita: Coenonymha pamphilus.
O alta specie, foarte frumoasa si destul de comuna: Melanargia galathea.
Inca trei specii de satirini, din genul Erebia, foarte asemanatoare una cu cealalta:
Erebia aethiops:
Erebia pronoe:
Erebia ligea:
Un ultim exemplar de satirin: Aphantopus hyperanthus.
Un reprezentant al altei familii (F. Arctiidae): Amata phegea. Un fluture cu zborul posibil cel mai linistit dintre fluturii des intalniti, si asta pentru ca specia in cauza contine in corp o substanta toxica pentru pradatori, neavand deci nevoie de abilitati aeriene extreme.
Un alt exemplar din aceeasi familie: Parasemia plantaginis. Aceasta specie e localizata numai in regiunile muntoase.
Si doua specii ale unei alte familii (Sphingidae), fluturi strict crepusculari/nocturni:
Mimas tiliae
Si Hyles galii:
O alta familie (Ennominae) cu o specie destul de mare: Alcis bastelbergeri. Exemplarul in cauza l-am fotografiat in camera unde eram cazat la Cheile Bicazului.
Si doua exemplare apartinand Familiei Noctuidae, Subfamilia Catocalinae (multumesc Unchiului pentru identificari).
Catocala nupta:
Catocala promisa:
Si la finalul postului, cateva omizi (neidentificate complet, insa macar orientativ-multumesc tot Unchiului pentru identificari):
Omida de noctuid (specia Cucullia tanaceti):
O omida de noctuid:
O omida de geometrid (cotar):
Si inca o omida de noctuid:
Si o omida de Lymantria dispar.
Si cam atat cu fluturii deocamdata.
Max
15 Februarie 2012
maximus photography 
knnk
Superb! Felicitari!
Multumesc !