Luna si Jupiter -19 iulie 2011

Pe 19 iulie pe la orele 02:30, dupa doua ore de somn, am taiat-o spre locatia de langa Dumitrana, la locul de observatii.

Cerul se prezenta foarte bine, cu o transparenta mare, o Luna foarte luminoasa si un Jupiter recent rasarit la orizontul estic.

Am iesit cu telescopul “planetar” de 305 mm, dar si cu Mak-ul de 90mm, pentru a vedea cam ce poate un instrument asa de mic, si portabil.

Am montat Mak-ul in paralel pe luneta de 80 mm, in timp ce principala telescopului de 12 toli statea sa se acomodeze cu temperatura ambientala la vreo 4 metrii de mine.

Si pun EOS ul in focarul Mak-ului, si trag 81 de cadre la ISO 1600 si 1/400 sec expunere. Rezultatul mi-a parut prea banal lasat in tonuri de gri, asa ca am supra-saturat culorile pana a iesit asta:

Imaginea e doar subdimensionata, insa nu e taiata/crop, astfel ca se vede dimensiunea discului Lunii pe un senzor APS-C la o focala de 1250mm cat are micul Mak.

A, si culorile din imagine, sunt reale, adica exista aceste nuante la surpafata lunara, insa sunt foarte, foarte, foarte sterse. Eu nu am facut decat sa le amplific extrem. Culorile indica locatii ale diferitor tipuri de roci. Supra-saturarea nu se poate face corect decat pe imagini realizate cu un instrument care foloseste principiul reflexiei, deci nu cu un mediu transparent prin care trece lumina; cu alte cuvinte cu un telescop se pot face astfel de imagini (fie el si Mak, SC) pe cand printr-o luneta (chiar ED, ori asa zisele apo-cromate mai ieftine) culorile sufera aberatii cromatice importante care ies foarte usor in evidenta la suprasaturare. Nu am vazut inca imagini de genul asta realizate cu un apocromat Zeiss ori altele din aceasta clasa, care sunt foarte bine corectate cromatic; poate la acest tip de refractor aberatia cromatica sa fie atat de buna incat sa permita realizarea de imagini “suprasaturabile”.

Si dupa “joaca” de mai sus, am amplasat si camera DBK 41AU02.AS (+filtru IR pass) cu un Barlow 2x in port-ocularul Mak-ului.

Rezultatul a doua filme la 15 fps, a cate 2000 de cadre fiecare, este mai jos: un colaj din doua zone cu Mare Nectaris, marginita la vest (stanga) de trioul Theophilus, Cyrillus si Catharina, la sud (jos) de Fracastorius, la est de Muntii Pyrenaeus, iar la nord de cuplul de cratere Isidorus si Capella. In interiorul marii se observa in partea de nord si un crater semi-scufundat: Daguerre.

Imaginea, daca facem referinta la imagini lunare per general, e una chiar proasta. Insa…e cu un 90mm si cu obstructie centrala, iar detaliile sunt suficient de bue pentru a crea un colaj cu tot discul Lunii si eventual cu notatii ale formatiunilor mai mari, pentru orientare/invatare. Cred ca o sa si “execut” o astfel de lucrare, pentru ca mi-ar fi de folos in identificarea rapida a craterelor mai putin cunoscute.

Si montez si 300 ele. Colimez, pozitionez, montez camera, si focalizez. Si raman masca ! 😮

Seeing FOARTE bun ! Cel putin fata de ce am avut parte zilele trecute.

Si Luna e la doar 41 de grade altitudine !

Seeing de 6-7/10.

Foarte fericit, aleg o regiune “frumoasa”: mega-craterul Janssen si imprejurimile.

Rezultatul (dupa procesare) chiar m-a lasat cu gura cascata bine de tot. ATENTIE ! Imaginea este foarte mare dar merita vizualizata la dimensiunea originala.

Ei bine, in momentele astea ma bucuram enorm ca achizitionasem camera asta DBK cu rezolutie mare (1280×960 pixeli). Colajul de mai sus este realizat din doar doua filme a cate 5000 de cadre cu filtru IR pass.

Si bineanteles ca dupa ce am prelucrat imaginea finala am si trimis-o la LPOD.

Mr. Chuck a postat-o ca LPOD-ul zilei de 21 iulie 2011.

Pentru ca stiam ca nu o sa fie postata o imagine atat de mare pe site, am trimis si o varianta mai “mica” sa zic asa, si anume decat partea dreapta a colajului de mai sus, ceea ce se si vede de altfel in link-ul mentionat.

Evident subsemnatul a fost foarte multumit de sine (unde-i modestia ?), atat timp cat imaginea cu pricina e suficient de buna (ma refer la rezolutie evident) pentru a verifica aparenta trecere a rimei  peste un dom (jos fata de centru in imaginea de pe site-ul LPOD).

Se recunosc si cateva din detaliile din imaginea de mai sus cu Mare Nectaris realizata cu Mak-ul de 90mm. Si asa se observa si diferenta in detalii intre doua imagini cu telescoape de diametre foarte diferite. Deci ar fi bun un telescop de 500 mm diametru nu ? 😀

Si pentru ca seeingul era bun, am “tintit” si spre “gazosul” Sistemului Solar.

Desi era mai sus ca altitudine, seeingul parea ca se inrautateste deja, asa ca am tras rapid 3 filme la F/30. Insa am si plusat putin, cu un film la F/40, sa imi fac o idee de marimea maxima care o pot realiza la Jupiter. Cine stie, poate, candva in viitor, o sa am norocul de un seeing atat de bun (neaparat peste 7/10) incat sa si valorific o asemenea absurditate de amplificare.

Inca nu am procesat si filmele la F/30 (ca de obicei nu am dus treaba pana la capat), insa cel la F/40 promite ceva.  E clar cea mai buna imagine din aparitia 2011-2012 realizata de mine pana acum. Si inca mai e o gramada pana cand cei trei factori principali pentru a obtine imagini bune ale planetei Jupiter se vor intalni: primul e altitudinea, al doilea diametrul aparent iar al treilea seeingul.

Si imaginea:

Clar, o noapte buna pentru astrofotografie de inalta rezolutie.

Max

(22 iulie 2011, ca de obicei in urma)

 

 

UPDATE (25 iulie 2011)

Dupa indelungi prelucrari ale filmelor cu planeta Jupiter folosind telescopul de 305mm la F/30, postez acum rezultatele:

Se observa ca raportul de amplificare mai mare (F/40) prezinta ceva mai multe detalii si o claritate generala a imaginii mai buna fata de aceste imagini din urma, realizate la F/30. Singurul deficient al F/40 fata de F/30 este  luminozitatea per suprafata mai scazuta a discului planetei, ceea ce duce la setari ale gain-ului mai mari, deci mai mult zgomot de imagine, ori la timpi de expunere mai scurti, deci mai putine sanse de a surprinde seeing bun !

Si o animatie din 7 imagini (12 frame-uri per total, plus cele “de intoarcere”) realizata intre orele 02:01-02:30 U.T. Animatia e procesata “la greu” pentru a se putea observa asa zisele artefacte de pe unele imagini, care prin acesta metoda se dovedesc a fi tocmai detalii ! Si aici ma refer in special la detaliile din apropierea celor doi poli, unde se observa o multitudine de pete intunecate ori mai deschise. De asemenea detaliile in cele doua benzi ecuatoriale, in special cele intunecate, se observa mult mai bine, fiind “filtrate” astfel de zgomot.

(Click pe imagine pentru a deschide animatia.)

Cer fara turbulenta !!!

Max