In noaptea de 13-14 iulie 2011 am hotarat sa ies la o sesiune de astrofotografie dedicata lui Jupiter, gigantul Sistemului Solar.
Si de data asta am scos “artileria grea”, telescopul de 305mm, si doua camere, un DFK 21 AF.04 AS si un DBK 41AU02.AS .
Am stat doua ore sa se aclimatizeze oglinda principala pentru a profita la maxim de seeing. Dar nu am stat degeaba: am avut ceva probleme cu colimarea. Unul din suruburile pe care vine fixata teava de aluminiu ce are rol de…tub, ei bine era stramb. A trebuit sa mestesugaresc la fata locului, si cu tot cu colimare, din cele doua ore mentionate, una a fost “speciala” pentru strambat cu patentul si colimat optica telescopului.
Si dupa cele doua ore, montez si una dintre camere, DFK-ul, si incep sa fac imagini.
Din prostia mea, aleg un codec video total anapoda, si desi pe view-screen-ul softului IC Capture (cu care lucreaza cele doua camere) imaginea imi aparea color, fisierele tip .avi se salveaza in format alb-negru. Am vazut asta cand am ajuns acasa š¦ .
La un seeing de 3-5/10, deci aproape mediu, detaliile nu erau chair asa de proaste, insa daca as fi avut si informatia de culoare, imaginileĀ sigur ar fi avut un “look” mai impresionant.
Rezultatul final al procesarii celui mai bun fisier .avi din 5 astfel de fisiere este urmatorul:
Nu am procesat si celelalte fisiere inca, dar posibil sa o fac la un moment dat.
Procesarea insa mi-a luat ceva. Cum planetele sunt al doilea subiect preferat de astrofotografie pentru mine (dupa Luna), ei bine am vrut sa fiu sigur ca la final am maxim de detalii din fisierul original.
Asa ca pun mai jos si o schita a pasilor de procesare pentru imaginea de mai sus. Se vede clar ce inseamna “tehnologia” actuala fata de ce se realiza acum 20 de ani pe film. In perioada de care mentionez, daca as fi realizat o singura fotografie pe film, ei bine rezultatul ar fi semanat cu imaginea din stanga din secventa de mai jos. Chiar daca conditiile ar fi fost aceleasi. Inca un fapt interesant: ceea ce vede un astrofotograf in fereastra softului de achizitie in timp ce face imagini la o planeta, nu e deloc relevant pentru ceea ce “iese” la final. Mai ales cand conditiile de seeing sunt variabile, asa cum am avut si eu in cazul de fata. Doar la final, dupa stack si o procesare atenta se observa nivelul de detalii capturat.
Dovada:
Cu ceva nervi, dar si cu oboseala, ma apuc sa strang echipamentul, nu inainte de a face si doua fotografii cu instrumentatia:
Si cam asta a fost….prima imagine cat de cat buna la Jupiter pe 2011.
De acum incolo o sa fiu “pe faza” si nu o sa mai gresesc. Sper.
Imi urez seeing cat mai bun (macar 6-7/10 !!!). Nu de alta dar e necesar pentru imagini bune la cea mai dinamica planeta a Sistemului Solar.
Max
(15 iulie 2011)
maximus photography 
Grozav Jupiter ai facut… O gramada de munca la procesare….de apreciat.
Telescopul e facut de tine? De unde ideea asta geniala de “naked telescope “?:d
Andrei
Merci Andrei. A fost intr-adevar ceva munca la procesare. Telescopul e rezultatul unor modificari ale modelului asta.
Mi-am dorit intotdeauna un telescop “mare” pentru detalii cat mai bune la planete si Luna. Ei bine la momentul respectiv cel mai mare in gama SkyWatcher era cel de 305 mm. Acum au si un “micutz” de 406 mm, dar nu cred ca o sa il pot achizitiona prea curand.
Idea a venit din doua “surse” sa zic asa: prima a fost necesitatea de a putea cara cat mai usor de la etajul 2 de unde stau, pe scari, telscopul de 20 kg. Plus ca il vroiam pe montura ecuatoriala, el initial venind cu montura Dobson cu care nu poti urmari in mod ecuatorial. A doua “sursa” a venit de la maestrul Paolo Lazzarotti, pe care personal il consider Nr 4 mondial intr-ale fotografiei planetare si lunare. El are pe site-ul lui cateva modele construite de el de la zero, inclusiv optica. E tare rau tipul. Uite un link.
Asa am tot modificat la telescopul asta pana cand a iesit ce se vede prin poze. Nu sunt multumit nici macar 70% de ce a iesit, dar ca sa ii aduc imbunatatirile de rigoare am nevoie de vreo saptamana. Si cu timpul/motivatia stau cam prost in perioada asta a anului.
Max
Asta da telescop. Tare sunt curios ce ar mai zice unii carcotasi de pe astronomy.ro daca il arati acolo. Eu imi aduc aminte ce strambau din nas cand am scris de telescoapele de la Lightscope. Cat priveste pozele, la seeingul asta sunt chiar bune.
Merci Dragos. Nu il “reclam” pe nicaieri. Nu de alta dar nu e ceva foarte “original”. E doar practic. Dupa cum ii scriam si lui Andrei aici la comments, m-am inspirat de unde trebuie :D, chiar daca modelul lui Lazzarotti e alt tip, merge binisor si la Newtoniene. Urmareste link-ul asta si ai sa vezi ce vreau sa spun. Sunt absolut SUPERBE telescoapele realizate de Paolo Lazzarotti.
Merci de parearea pentru imagini. Intr-adevar seeingul nu e prea bun deocamdata la locatia mea. Astept lunile august-septembrie, cand din statistica personala pe 3 ani imi sugereaza ca ar trebui sa am un seeing maxim de 7-8/10.
Max
Multumesc Max pentru link uri….oricum e ceva fabulos sa poti pune un 300 mm(sau chiar mai mare) pe un eq6 plus ca te scuteste si de dureri de spate :p
Andrei
excelente imagini planetare. eu in seara respectiva am privit tranzitul lui Io cu un ED80, din pacate detaliile au fost foarte slabe.
as avea si eu o curiozitate: cat cantaresc tuburile tale de 200 si 300mm?
Multumesc pentru parerea despre imagini. Deocamdata, dupa cum scriam si in posturi, astept perioade favorabile, cu un Jupiter la altitudini peste 45 grade.
Cu un ED 80 cred ca poti sa faci si ceva imagini, cu rezultate bune, insa poate tot asa, mai incolo. Eu am facut anul trecut cu un acromat de 102 mm F/5 imagini la Jupiter si am ramas foarte surprins de nivelul detaliilor, chiar daca aberatia cromatica era enorma.
Cu “tuburile” care nu mai sunt chiar tuburi: ei bine, cel de 200mm are acum aproximativ 6 – 6.5 kg, pe cand cel de 300 mm, in jur de 13-14 kg. La cel de 300mm cusca principalei este greutatea predominanta a instrumentului, cu o greutate de 10-11kg.
Max