O noua sesiune de imagini lunare. De aceasta data am avut parte de un seeing destul de bun. Cu mine a fost si Cumnatu, si impreuna am admirat suprafata lunara la grosismente de 200-600x timp de cateva minute bune prin telescopul C 11. Desi imaginile realizate sunt superioare ca rezolutie fata de imaginea la ocular, ei bine tot aceasta de pe urma ne-a ramas intiparita bine in memorie, cu privelisti fantastice (chiar stiintifico-fantastic) ale craterului Archimedes chiar pe terminatorul lunar, ori ale Rimei Birt langa Zidul Drept.
Si acum imaginile, toate achizitionate cu telscopul C 11 la F/25, camera ASI120MM cu filtru IR-pass (685nm). Unele dintre imagini sunt mozaicuri formate din mai multe zone, toate fiind stackuri a peste 1500 de cadre din serii de cate 3500-5000. Imaginile au fost prelucrate cu AutoStakkert2, AstraImage si PhotoshopCS2.
Prima dintre ele prezinta craterul Archimedes in umbra, cu o subtila urma luminoasa de-alungul interiorului sau, cat si cativa munti (Montes Spitzbergen) la Nord de el.
Aceasta imagine a fost selectata ca LPOD-ul zilei de 6 Noiembrie 2013.
A doua imagine prezinta craterul Schroter (centru) impreuna cu terenul accidentat din jurul sau, cu rime si dorse indicand un trecut vulcanic plin de …lava.
Aceasta imagine a fost selectata ca LPOD-ul zilei de 10 Noiembrie 2013.
Urmatorul mozaic prezinta craterele Copernic si Eratosthenes, impreuna cu lanturile de cratere secundare produse de impactul ce a format craterul Copernicus.
Si o imagine prezentand doar craterul Copernicus:
Mergand spre sud, observam craterele Pitatus si Hesiodus (stanga) impreuna cu craterul dublu Hesiodus A (la sud de Hesiodus, chiar pe marginea lui), si marele crater Deslandres (dreapta) in mare parte scufundat in umbra.
Putin mai la sud de Pitatus, o formatiune foarte usor de recunoscut-Rupes Recta (Zidul Drept) impreuna cu Rima Birt cat si o rima mult mai dificil de observat, si anume Rima Recta.
Aceasta imagine a fost selectata ca LPOD-ul zilei de 2 Noiembrie 2013.
Mergand mai spre sud, dam de o zona superba (cel putin pentru mine), foarte accidentata si plina de cratere atat mici cat si mari si foarte mari. De departe cel mai usor de identificat este craterul Clavius:
Aproape de Clavius se afla si mult mai “tanarul” crater Tycho:
Craterul Tycho prezinta pe marginea sa material cu o reflectivitate destul de mare, ceea ce face ca in anumite conditii de iluminare zona craterului aflata in umbra sa poata fi totusi observata. Cam acesta a fost si cazul in aceasta sesiune de imagini. Am incercat sa prezint acest fenomen intr-o animatie formata din mai multe prelucrari ale imaginii originale (click pe imagine pentru a o deschide):
Si o dubla-imagine, prezentand extremele din animatia de mai sus:
Tot zabovind pe zona Polului Sud, am realizat si un mozaic ceva mai mare, prezentand multe dintre craterele mai importante (a se citi “mari”) cat si muntii de la marginea discului lunar:
Am terminat sesiunea de imagini cu o revenire in zona craterului Schroter, unde, dupa aproape 2 ore, diferentele in iluminare erau usor vizibile:
Si o animatie prezentand poate mai bine diferentele de iluminare (click pe imagine):
Mai astept astfel de sesiuni “lunare” cu seeing bun…
Max
(5 Noiembrie 2013)
maximus photography 