Intr-un post anterior scriam ca de putina vreme am intrat in posesia unei retele de difractie prin transmisie cu 100 de trasaturi per milimetru, dedicata astronomiei de amatori. Reteaua este momentan imprumutata, insa daca simt nevoia de a continua noua ocupatie, atunci o sa “fac rost” permanent de una identica.
Pana atunci, un prim spectru calibrat al stelei duble Albireo (Beta Cygni). Imaginea este achizitioanta direct cu camera ASI 120MM (fara filtru) in spatele retelei la randul ei montata in focarul telescopului Maksutov de 150mm, si este media a 744 cadre.
Pentru a putea extrage un spectru “citibil” din imagine, am folosit softul RSpec, cu tot cu video-tutorialele sale.
Acum e momentul cand trebuie sa mentionez ca sunt inca in faza de acomodare cu softul, ceea ce inseamna ca si rezultatele prezentate mai jos sunt inca doar teste.
Una peste alta, spectrele rezultate nu difera deloc mult ca forma fata de cele “reale” (achizitionate de alti observatori adica, fie ei profesionisti ori amatori). Singurele diferente mai mari vin din rezolutia relativ slaba (datorata atat retelei cu numar mic de trasaturi/mm, cat si distantei Senzor-Retea) cat si din etalonarea “pe aproape” a lungimilor de unda. Nu intru in detalii, dar spun doar ca distanta intre senzor si reteaua de difractie trebuie masurata foarte bine (sub 0.2mm precizie, daca se poate), pentru a asigura softului o valoare cat mai buna a dispersiei. Bine, aceasta valoare poate fi “jonglata” si din soft, insa daca repetabilitatea e necesara (si cam este…) atunci e bine ca anumiti parametrii sa fie lasati la valori fixe. Viitoarele spectre or sa fie insa fara probleme de acest gen. Sper…
Si cele doua spectre deci, etalonate si calibrate. (Etalonate in lungime de unda si calibrate pentru a elimina raspunsul instrumental).
Componenta A a sistemului:
Componenta B:
Componenta A apartine clasei spectrale K2II si are o temperatura de aprox 4000K, deci este o stea relativ rece. Componenta B insa apartine clasei spectrale B8:p si are o temperatura la suprafata de peste 13000K !
Si un spectru combinat, cu ambele seturi de date reprezentate pentru cele doua stele, dar si cu cateva linii mai importante identificate. Diferentele de lungime de unda intre linii sunt cauzate de factorul de dispersie, ce da atat o rezolutie relativ slaba per pixel (~16 A/p) cat si valoarea sa posibil putin “off” (probabil gresita la zecimala). Aici mai trebuie sa jonglez un pic pe viitor.
O sa revin si cu alte spectre stelare in curand, pentru ca pe langa placerea de a scoate ceva date mai “stiintifice” pentru obiectele ceresti observate pe timp de noapte, mai ma motivez suplimentar si pentru munca de la servici, unde, ce sa vezi, tot spectre achizitionez din cand in cand…
Max
(20 Septembrie 2013)
maximus photography 