Dupa mai bine de un an de cand am inceput (re)constructia telescopului de 200mm F/5 (tip Newton), in sfarsit am reusit sa ies cu el sub cerul instelat.
Impreuna cu Claudiu am strabatut cei 30 de kilometrii ce ne despart de regiunea Comana (Giurgiu) si padurea cu acelasi nume de la sud de Bucuresti.
Desi prognoza spunea ca sunt sanse 50/50 ca cerul sa fie senin, am decis sa mergem oricum; “just in case”…
Am avut totusi noroc, si desi cerul a fost departe de sperantele noastre (cu ceva nori cirrus si destula umezeala in aer) am reusit sa observam cateva obiecte prin “ultra-usorul” si “ultra-rapid-de-montat”-ul telescop.
Cateva dintre obiectele observate cat si grosismentul utilizat mentionat intre paranteze: “Tripleta din Leo” (M 65, 66 si NGC 3628) (40x), M 81 si M 82 (40x), M 51 (40x), M 3 (40x si 200x-superb !!!) si planeta Saturn (200x-frumos).
O imagine a telescopului montat in timpul observatiilor:
In imaginea de mai sus, pe cer se observa planeta Saturn (stanga) si steaua Spica (dreapta), cele mai luminoase obiecte din acea regiune a cerului.
O imagine mai de “detaliu” a telescopului, atat cu flash cat si cu expunere lunga:
Si evident ca nu am testat instrumentul doar vizual: am montat si DSLR-ul in focar impreuna cu MPCC-ul (corectorul de coma) si am ales un subiect “dur” din punct de vedere optic- roiul globular M 3. Fiind doar un test nu am achizitioant decat 16 cadre a 50 secunde (ghidajul fiind cel “nativ” al monturii, fara urmarire cu feedback via softul PHD).
Rezultatul:
Se observa spre marginile campului defectele optice datorate pozitionarii incorecte a MPCC-ului fata de senzorul aparatului (stele alungite radial). Data viitoare nu se mai intampla !
In imagine se mai observa (in dreapta) si o galaxie, pe numele ei NGC 5263, de magnitudine +13.3. Cuplul M 3/ NGC 5263 este astfel asemanator cu mai bine cunoscuta pereche M 13/NGC 6207.
O imagine crop a roiului, cu detaliile tehnice mentionate:
Rezultate multumitoare la finalul acestui prim test cu noua configuratie a telescopului:
-montarea este usoara si rapida (doar doua suruburi, timp total 1-2 minute);
-greutatea redusa duce la utilizarea unei singure contragreutati, si deci sarcina este micsorata pe montura-precizia urmaririi crescand;
-colimarea este facila (via laser) si rapida (2 minute, fara instrumente auxiliare gen chei ori surubelnite);
-aclimatizarea oglinzilor este rapida (20 minute in cazul de fata) datorita absentei complete a tubului;
-flexarea tevii principale este mica la schimbarea pozitiei in direactia opusa de observare, necesitand recolimare doar pentru planete;
-volumul minim si greutatea mult redusa a partilor componente duc la un spatiu de depozitare mic, deci transportabilitate imbunatatita;
Problemele potentiale:
-aburirea secundarei in noptile mai reci ori in locatii cu umezeala mare (poate fi contracarata);
-reflexii parazite in cazul utilizarii in zone cu poluare luminoasa (pot fi eliminate);
Si la final de “seara de observatii”, pe drumul de intoarcere prin padure, “observam” si un “star-natural”:
La cateva sute de metrii departare mai gasim un arici – din pacate victima a ignorantei soferilor ce tranziteaza padurea Comana. Respectul pentru ceea ce se afla in jurul nostru pare ca a disparut cu desavarsire…
Max
(14 Aprilie 2013)
maximus photography 
O incursiune reusita as spune. La cat mai multe cu noua achizitie.
Agilitatea o recomanda ca unealta ideala de vanatoare pentru un cer senin. Si cum vara e aproape… Good hunt!
Mersi Claule de urari Ultima urare e si pentru tine ;). Nu scapi asa usor 😀
Foarte interesant acest telescop constructie proprie. As citi despre constructia lui, daca ai scrie articole 😉
Mersi Loredana. Poate o sa incerc o prezentare pe scurt a realizarii acestui telescop. Aveam de gand insa am uitat sa mai fac si documentatia fotografica pas cu pas, asa ca ar fi mai mult din vorbe. Poate si un desen-doua. Poate…
Mai e si problema ca iti intra lumina direct in ocular. Pentru asta va trebui sa pui un mic disc in spatele secundarei.
Corect Alin. Asta e prima problema pe care o am de rezolvat. Cred ca week-end-ul asta o sa fie rezolvata.
De asemenea, rigiditatea se poate imbunatati cu doua fire de otel tensionate..
Si aici ai dreptate insa am vrut sa pastrez la minim complexitatea setup-ului. Daca pe viitor, cand o sa testez instrumentul si la planete/Luna vad ca intr-adevar torsiunea barei si indoirea ei imi fac probleme, atunci o sa mai am ceva de munca. Daca nu (si asa as vrea sa fie) raman la structura de rezistenta actuala. Oricum mersi de idee 😉