In sfarsit o seara aproape perfecta pentru observarea cometei PanSTARRS: orizont liber !
Cometa insa pare sa fi scazut destul de simtitor in luminozitate, cu o magnitudine vizuala aparenta pe undeva pe la +3.
Am reperat-o la inceput cu cautatorul 9×50 montat in paralel pe luneta folosind metoda “saltului pe stele” (starhopping). Tarziu am reusit sa o observam si vizual, nu fara dificultate.
Primele fotografii realizate cu un Canon 1000D si obiectiv Sigma macro de 50mm prezinta cometa intr-un apus frumos, unul dintre putinele de care am avut parte in acest inceput de an. Fotografiile sunt realizate in jurul orelor 20:57-21:03 T.L., si sunt stack-uri din cate 10 cadre la ISO 400 si timpi de expunere de 8 pana la 10 secunde.
Intre timp si sotia mea fotografia “steaua cu coada”, dar cu un obiectiv de 100mm tot pe un Canon 550D. Imaginea este un stack din 20 de cadre la ISO 400 si timpi de expunere de 3.2 secunde:
Tot ea a realizat si un mic time-lapse cu cometa “ducandu-se la culcare”.
Si o imagine realizata cu luneta de 65mm diametru si distanta focala 420mm, realizata in iminenta lumina a Lunii:
Imaginea este un stack din 18 cadre la ISO 800, fiecare cu un timp de expunere de 50 secunde.
O prelucrare mai “altfel” a imaginii evidentiaza poate mai bine forma si pozitionarea cozilor, ce au depasit o valoarea a unghiului de 125 grade (intre extreme), cu coada de sodiu greu vizibila.
Si cum din orice imagine se poate extrage si mai multa informatie, ei bine am facut o comparatie a dimensiunii cometei cu cea a Lunii, atat aparente pe cerul nostru cat si a dimensiunilor reale, in cazul in care satelitul nostru natural ar fi situat brusc in apropierea cometei, la mai bine de 180 de milioane de kilometrii.
In imaginea de detaliu (dreapta) se observa imensitatea coamei cometei fata de diametrul Lunii (greu perceptibil ca disc), desi dimensiunea reala a nucleului cometar este de doar 1 km (estimari NASA), de 3476 de ori mai mic decat Luna !
Si daca tot eram iluminati de Luna, am zis sa fotografiez si sursa acestei lumini, printr-un stack de 64 de cadre la ISO 200 si timp de expunere de 1/320s, tot cu luneta de 65mm si Canon-ul in focar. Evident ca m-am jucat putin cu imaginea si am suprasaturat culorile, evidentiind culorile reale ale mineralelor lunare.
Momentan brusca revenire a iernii o sa ne blocheze pentru o vreme observarea cometei, insa sper intr-o revedere memorabila…
Max
(25 Martie 2013)
maximus photography 