Cum in ultimile saptamani am tot vandut din diversele instrumente, accesorii si “periferice digitale”, am zis sa mai si “iau ceva in schimb”.
Cand zic “periferice digitale” ma refer si la camera DBK 41AU02.AS, cu care pana acum cateva luni achizitionam majoritatea imaginilor lunare.
Motivul vanzarii a fost trecerea la o camera planetara/lunara cu senzor mono (deci alb-negru) dar cu sensibilitate mai mare, ceea ce de obicei duce si la un zgomot de imagine mai mic, cat si la un timp de expunere mai scurt per cadru, ceea ce inseamna ca efectele turbulentei atmosferice sunt ceva mai bine “inlaturate”.
In urma unei conversatii despre noii senzori aparuti pentru camerele astronomice cu “mak” de pe Forumul Astronomy.ro, am aflat de existenta unei camere relativ noi produsa de ZWO Design.
Camera, pe numele sau ASI120MM, prezinta un finisaj indoielnic (cel putin la gaurile suruburilor principale unde au “uitat” probabil sa curete spanul dintre santuri) insa calitatea imaginii este foarte apropiata de cea a unei camere DMK.
Sincer, m-a atras in special pretul (vizibil pe site-ul firmei), cat si avantajele senzorului impreuna cu cele ale softului de achizitie Firecapture. Chiar daca numele firmei nu imi spunea nimic, dovada hotaratoare in achizitionarea acestei camere au fost imaginile gasite pe Internet realizate de alti amatori.
Dupa cum ziceam, finisajele lasa de dorit, iar culoarea……ei bine iat-o:
Nu e chiar cea mai atragatoare d.p.d.v. astronomic. Insa nu exteriorul conteaza.
Dupa aproape o luna de la sosirea coletului, am reusit in sfarsit sa fac si primele teste cu ea “in Natura”.
Subiectul a fost satelitul nostru natural.
Conditiile nu au fost nici pe departe perfecte, cu un Seeing la inceputul sesiunii de 2-3/10 (nori trecatori), pentru ca mai apoi sa ajunga la o valoare mai decenta de 4-5/10.
Chiar si asa am putut sa imi dau seama cam ce si cum cu micul “Ferrari”. Am montat camera in focarul Maksutov-lui de 90mm si am inceput achizitia.
Un colaj realizat din 3 zone, fiecare media a 1100-1300 cadre cu filtru IR pass 685nm, la timpi de expunere de ~60ms si Gain aproape de zero, la un fps de 15 cdr/s:
Si o imagine realizata din 1400 cadre, dar spre finalul sesiunii. Se observa clar diferenta datorata in special seeingului.
Ca o prima concluzie bazata pe o ora de achizitii si setari: camera se “comporta” aparent la fel de bine cu una TIS (The Imaging Source, producatorul camerelor DBK, DFK, DMK), dar cu o greutate fizica mai mica, si un pret cu mult mai mic pentru o camera de aceeasi rezolutie si cadre/secunda (cam 35-40% din preturile respective). Plus: avantajul de a avea ROI (Region Of Interest) configurabil din softul de captura (avantajos pentru achizitia doar pe o zona a senzorului).
Cu alte cuvinte, daca practicalitatea si raportul pret/calitate (a imaginii) sunt importante in achizitia unei camere dedicate pentru astrofotografia planetara, lunara si solara, ei bine cred ca achizitia acestei camere este una foarte “inteleapta”.
Astept turbulenta mai mica si cheful de a iesi si cu telescopul de 280mm diametru…pentru mai multe teste.
Max
(20 Ianuarie 2013)
Mentionez ca nu am nici cea mai mica legatura cu firma ce produce aceasta camera. Acest post este gandit pentru cei ce au de gand sa isi achizitioneze o camera buna dar si ieftina pentru astrofotografie lunara/planetara/solara.
maximus photography 