O noua dimineata sub cerul instelat…sau nu prea ..
In aceasta dimineata am avut parte de o transparenta foarte mica a cerului, doar stelele cele mai stralucitoare si planetele Venus si Jupiter putand fi observate usor prin pacla (ceata de mare altitudine) prezenta.
Nici seeing-ul nu a fost prea breaz, cu o valoare de doar 4/10.
Chiar si asa mi-am aranjat setup-ul, am asteptat o ora pentru aclimatizarea tubului telescopului (folosind racire activa, foarte eficienta de altfel), am facut ajustarile de rigoare ale camerei si am inceput cateva serii de filme avand ca subiect planeta Jupiter.
Deocamdata nu postez toate rezultatele, ci doar ce am reusit sa scot dupa multe ore de prelucrat si invatat o noua procedura (noua pentru mine evident) de suprapunere a cadrelor prin derotire (in WinJupos) pentru a creste astfel si numarul de cadre (si evident si raportul semnal/zgomot (S/N)). In ciuda seeing-ului deloc favorabil am reusit sa scot cea mai buna (ca rezolutie) imagine de la aceasta aparitie (2012/2013) a planetei Jupiter:
La intersectia celor doua linii albe pe imaginea alb-negru se observa o pata (cu margine rosiatica in imaginea color) a carei evolutie (deplasare a coordonatelor) se paote dovedi un interesant experiment.
Pozitia masurata a petei cu ajutorul Winjupos este (unde L2=longitudinea in Sistemul II de coordonate ale atmosferei joviene, iar B=latitudinea):
L2: 320.3 B: +41.4
Ca fapt divers, si comic oarecum, axa mare a petei (care de fapt este o furtuna in atmosfera inalta a planetei) are “doar” aprox 5000km, ceea ce o face aproape egala in diametru cu planeta Mercur. Aceasta furtuna poate deci fi luata ca etalon de comparatie pentru a “vizualiza” enormitatea cele mai mari planete ale Sistemului Solar fata de “mai micile planete”.
Pe langa imaginea de mai sus, am mai incercat si o animatie, insa cadrele utilizate sunt net inferioare celui rezultat imaginea “finala” de mai sus (metoda de-rotirii dovedindu-si astfel folosul 😉 ).
Animatia prezinta rotatia planetei timp de doar 10 minute.
Click pe imaginea de mai jos:
Si ca tot am scris in postul anterior ca a inceput sa imi placa (rau de tot chiar) softul Winjupos, ei bine mai jos sunt si doua harti (una polara, alta in proiectie cilindrica):
Ar mai fi cate ceva de prelucrat (“doar” vreo alti 15 Gb de filme) insa momentan incerc sa mai invat cate ceva…revin mai tarziu cu noutati.
Prima imagine din acest post am trimis-o si la ALPO Japan- Jupiter Section, unde si apare postata AICI, cu orientarea “normalizata” avand Sudul in sus.
Max
(26 August 2012)
UPDATE (28 August 2012)
Am reusit sa mai procesez din imaginile de pe 25 August, de aceasta data realizate cu camera DFK 21. Tot prin derotatie in Winjupos si intense procesari in AstraImage si Photoshop, am reusit sa scot imaginea de mai jos, mult mai buna, cel putin estetic, decat cea prezentata mai sus:
Si din multele serii de imagini realizate cu camera DFK, am lipit si o animatie (click pe imagine):
Max
maximus photography 