Cum in ultima vreme nu prea am inspiratie intr-ale fotografiei de orice fel, am iesit un pic in cautarea ….”muzei”.
Si ce moment mai “inspirational” decat apusul Soarelui.
Inarmat cu aparatul Canon 550D si micutul telescop Maksutov de 90mm, am reusit cateva fotografii pana ce astrul zilei a “reusit” sa se ascunda dupa ceva nori aparuti la cateva grade altitudine deasupra orizontului vestic.
Cateva grupuri de pete au scos din monotonie discul Soarelui…
In partea opusa apusului, astrul noptii se dezmeticea din somn…
O comparatie unghiulara a celor doua sfere imperfecte (imaginile sunt subdimensionate cu acelasi factor):
Si ceva mai tarziu am constatat ca nu sunt singurul ce profita de ultimile momente de lumina:
Max
(1 Iulie 2012)
maximus photography 