Desi as vrea sa povestesc “cum a fost la Tranzit” in modul meu uzual de exprimare interminabila si prin unele locuri gresita, o sa ma rezum de aceasta data doar la cateva vorbe si o serie de imagini realizate cu ocazia ultimului eveniment de acest gen din viata mea…si a voastra cititorilor (daca citeste cineva:).
Locul pe care l-am ales pentru vizionarea fenomenului a fost Vama Veche pe litoralul Marii Negre, un loc ce devine din ce in ce mai “altfel” (intr-un sens rau) fata de cum de abia ne obisnuisem si eu si sotia mea de vreo 5-6 ani incoace. Dupa un drum de seara de la Bucuresti, am ajuns pe la orele 21:00 in Vama. Am fost intampinati insa de un front amenintator de nori cu tot cu o perdea de fulgere si ploaie. Am zis ca asta a fost…am venit degeaba. Dupa un somn de 2 ore, pe la orele 3:00 dimineata ne-am intalnit pe faleza de la Nord de Vama cu alti cativa amatori de astro-fenomene, mai exact Adi Sonka, Mihai Dascalu si cativa amatori ce frecventeaza Astroclubul Bucuresti. Cerul era aproape perfect senin ! Bucurie mare pe noi, incepem sa montam instrumentele si sa facem cateva teste cu cel mai important subiect “astral” vizibil la momentul respectiv: Luna.
Dupa ce totul a fost “pus la punct”, am inceput sa estimam cam pe unde ar trebui sa rasara perechea Soare-Venus. Cativa “martori nestiutori” (probabil) isi efectuau activitatile specifice celor ce au Marea in sange. De la mic la mare, in departare, pe mare:
Gramada de oameni cu scop bine determinat se pregatea de rasarit:
A aparut ! Soarele isi face aparitia din spatele unui strat de nori aflati la orizont. Odata cu el apare si un punct negru ce pare initial a face parte dintre varfurile norilor…
Pe masura ce astrul zilei se ridica din ce in ce mai sus, acel mic punct se izoleaza de nori si ramane singur pe discul Soarelui.
Un mic filmulet prezinta ceva mai bine poate acest rasarit unic. De preferat varianta Full HD. Detaliile tehnice sunt trecute si ele la linkul de mai jos:
LINK: Rasaritul Soarelui de ziua Tranzitului in Vama Veche
Soarele isi continua mersul firesc pe cer, iar atmosfera terestra aduce un plus de originalitate fenomenului, cu deformari evidente atat ale discului solar cat si ale discului planetei Venus.
La un moment dat un pescarus a vrut sa stearga “scama” aparuta pe Soare, insa nu a estimat corect distanta. Pata neagra a ramas spre bucuria noastra acolo unde se va mai intoarce peste …105 ani.
Efectele turbulentei atmosferice au continuat, cu o tentativa de “raza verde” (Green flash) ce insa nu s-a mai dezvoltat, ramanand la stadiul de “limb verde” la marginea superioara a discului Solar.
Desi proaspat scapat de un strat de nori, Soarele intra intr-un al doilea rand de nori ce dau fenomenului o nuanta…artistica.
Soarele devine tot mai luminos, asa ca e momentul sa montez filtrele solare. Ascensiunea prin straturile de nori continua.
Si pentru a da un plus de “credibilitate” fenomenului, am realizat inca un mic filmulet, ce merita vizualizat la rezolutia maxima (Full HD):
LINK: Soarele impreuna cu Venus printre nori
Printre declansari si focalizari, avem timp sa mai admiram si peisajul ce evolueaza in jurul nostru.
Incepem sa ne dam seama de deplasarea destul de rapida a planetei Venus pe discul Soarelui. In doar 10 minute planeta se indreapta vizibil spre “iesire”.
E momentul sa “pun la treaba” si Coronado PST-ul imprumutat de la Adi Sonka. In ciuda efectelor teribile ale atmosferei (Seeing 2-3/10), reusim sa observam atat vizual cat si in imagini mai multe protuberante si zone solare active, ce aduc un plus de tridimensionalitate fenomenului.
Ne pregatim deja de ultima parte a evenimentului, si anume contactele III si IV: atingerea limbului planetei Venus cu cel al Soarelui, si respectiv “iesirea din scena” a planetei Venus.
In timpul pregatirilor, cineva imi face poze…fara autorizatie insa :). Bine macar ca apar si instrumentele prin poza, altfel ar fi ramas prezenta doar o fata incruntata de la atata lumina solara.
Si Epilogul: iesirea de pe discul solar al planetei Venus.
Gata. Inca un fenomen astronomic memorabil.
Nu sunt insa foarte bucuros de fotografiile de mai sus, asa ca o sa incep sa ma pregatesc mai serios inca de pe acum pentru urmatorul tranzit al planetei Venus peste Soare.
Cine stie, poate vine o noua Era Glaciara si ma congelez natural, cu tot cu instrumente, eventual chiar pe malul Marii Negre, undeva pe faleza de la Vama Veche…
Max
13 Iunie 2012 (dupa o saptamana de la eveniment…)
UPDATE:
Cateva din imaginile de mai sus le-am postat si pe serverul SpaceWeather aici.
UPDATE:(15 Iunie)
m mai prelucrat cateva imagini din cele peste 1800 de cadre “trase”:
maximus photography 
După ce am văzut fotografiile am spus: EXCELENT. Apoi am citit că nu te declari bucuros 🙂
Cu o nouă eră glaciară şi o congelare naturală, poate vedem tranzitul lui Venus de pe altă planetă :))
Ai fotografii bune, felicitări!
Mersi Iulian. Da, as fi vrut ceva mai special poate pentru rasarit, eventual sa nu fi fost prezenti acei nori la orizont, pentru ca discul solar sa rasara direct din Mare…Deh, nu poti sa ceri chiar totul; intr-adevar ar trebui sa fiu bucuros macar pentru faptul ca am avut senin 90% din timpul cat a tinut Tranzitul.
Il asteptam pe urmatorul, si cand zic urmatorul ma refer la cel al lui Mercur…
Minunate fotografii cu tranzitul, iar cea cu luna este printre cele mai frumoase cu astrul noptii. Sa speram ca prindem si urmatorul tranzit 😉
Mersi Loredana. Il prindem sigur pe urmatorul, totul e sa avem rabdare 🙂
Excelente imaginile. Intr-adevar ar fi fost o treaba sa fi vazut soarele iesind din apa (ud :)) ), dar fata de noi cei de la bucuresti ai observat tranzitul in toata splendoarea. Acum astept tranzitul lui Mercur
Mersi Mihai. Si eu astept acelsi tranzit al lui Mercur. Chiar daca e mai mic in diametru, tot relativ rar e, asa ca e bine sa nu il ratam 😉
Avand in vedere conditiile generale de la mare, la rasarit, cred ca e foarte bine. Stiu ca poate ar fi fost frumos sa fi rasarit din mare, dar la cate rasarituri am vazut eu, foarte multe, fara gluma, e bine ca nu ai avut pacla groasa la orizont. Oricum, felicitari. Si cred ca nu o sa te surprind daca o sa-ti spun ca cel mai mult mi-au placut peisajele, si mai ales panorama. Ca vorba aia, tranzit am mai vazut in 2004, dar de mare nu pot sa ma satur niciodata.
Mersi Dragos.
Ai perfecta dreptate in legatura cu imaginile de ansamblu. Peste 5-10 ani cand o sa imi readuc aminte de ziua de 6 Iunie cred ca in primul rand o sa ma gandesc ca am fost cu sotia si cativa prieteni pe malul Marii, la Vama Veche. Mai putin o sa imi aduc aminte de acel disc negru deformat peste celalalt disc alb-galbui… Plus mirosul Marii la cateva ore dupa tranzit si apa extrem de rece din ziua respectiva. A, si in plus un exemplar “gigant” de aproape 2 metrii de Coluber caspius (sarpe) care mi-a scapat sub rulota unor pescari…posibil cel mai mare sarpe pe care l-am vazut pana acum in natura. Eram insa mult prea obosit sa stau sa il astept “la iesire”.
mama cat am asteptat pozele, dar nu am vrut sa te grabesc:P
minunate poze, fantastice …multumesc ca avem oportunitatea de a vedea ce altii vad odata la 105 ani iti multumim:)
Cu placere si ma bucur ca va plac ! Multumesc si eu pentru asteptare si apreciere 🙂
Eu nu am vrut sa spun asa direct ca te invidiez ca ai fost sa vezi si tranzitul, si la mare, deodata. Cat despre serpisorul ala, brrrrr