Cu ocazia unei mici runde de observatii si astrofotografie impreuna cu Clau in apropierea Padurii Comana, am abordat ca subiect fotografic celebrul roi globular M 13 din Hercules.
La inceputul serii am avut parte de un cer acoperit 70% cu cirrusi, insa pe masura ce noaptea inainta, cerul a inceput sa se mai “relaxeze”; o problema care insa nu am prevazut-o a fost umezeala exagerata ce a dus spre finalul sesiunii la aburirea placii corectoare a instrumentului.
Turbulenta a facut si ea ravagii, cu un Seeing de numai 3-4/10, asa cum ar demonstra o imagine la Saturn pe care nu as putea sa o postez nici macar intr-o galerie foto intitulata “rebuturi complet nefolosibile”, atat de “buna” a iesit.
Cum punerea in pol a monturii o fac de obicei rapid prin alinierea cu luneta de punere in pol…ei bine am fost “nevoit” sa fac expuneri relativ scurte (tocmai datorita grabei caracteristice ce a dus la un ghidaj imperfect).
Setupul utilizat a fost consituit din telescopul C 11 pe montura NEQ 6 si Canon 550D. Imaginile sunt realizate la timpi extrem de scurti pentru astrofotografia de deep-sky, insa am reusit sa compensez oarecum prin numarul mare de cadre, si anume 160 din care am selectat doar 105 pentru imaginea finala (restul fiind ori prea intunecate datorita aburirii placii corectoare a telescopului, ori prezentau urme clare de urmarire imperfecta).
Imaginea finala de mai jos este realizata in focarul telescopului, la o valoare a ISO extrem de mare de 6400, si expuneri de 20-25 secunde per cadru, timpul total de expunere fiind de 41 minute.
Pentru a putea media in post-procesare pe cat posibil cadrele si a elimina zgomotul, in timpul achizitiei imaginilor aparatul a fost rotit usor (pentru dithering) de cateva ori (cu 2-4 grade), si am realizat si un alt dithering manual prin deplasarea campului cu cateva minute la fiecare 3-7 cadre. In acest fel, chiar daca imaginile sunt realizate la un ISO foarte mare, zgomotul a fost mediat destul de bine. Procesarea am realizat-o in Deep Sky Stacker si PS CS2.
Si doua imagini “mai de detaliu” ale zonei centrale a roiului, una in culori, alta alb-negru:
Am avut norocul sa surprind intr-unul din cadre si un satelit artificial destul de luminos in trecerea sa prin campul fotografiat:
Intr-una din rundele urmatoare de astrofotografie sper sa cresc atat timpul de expunere (eventual cu autoghidaj folosind softul PHD) cat si numarul de cadre si implicit timpul total de expunere. Sper ca si seeingul o sa tina cu mine…
Max
(22 Mai 2012)
maximus photography 
In legutura cu acel cadru extrem de slab, de care vorbesti. Eu am impresia ca tu ai adunat destula experienta pentru a scrie o carte despre astrofoto, respectiv despre tehnici de prelucrare. Probabil ca in Romania nu ar publica-o nimeni, dar stiu ca in afara, se cauta carti bine scrise pe tema asta, cu atat mai mult cu cat ai vazut ca fiecare astrofotograf pare sa aiba tehnica sa favorita. Si ma gandesc la acele cadre nereusite, care pot constitui si ele exemple de folosit intr-o astfel de carte.
Avand in vedere ca ai cam toate tipurile de instrumente care sunt foarte folosite, si ca stii sa si scrii, intr-un mod care nu e plictisitor, eu cred ca ai putea sa incerci.
Dragos, se pare ca tu ma “intarati” sa scriu o carte. E a doua oara, dupa ce mi-ai scris acum cateva luni referitor la imaginile de Supermacrofotografie 🙂
Mersi, inseamna ca tu chiar si citesti ce scriu pe aici. Si asta nu poate decat sa ma bucure.
Insa nu sunt de acord cu tine la capitolul “si ca stii sa si scrii, intr-un mod care nu e plictisitor”, pentru ca mai recitesc din cand in cand cate un post mai vechi si as vrea sa il schimb si in procent de 60-70%.
Acum revenind la importanta unei astfel de lucrari, ei bine ai dreptate cu publicarea in tara noastra, insa paradoxul ar fi ca tocmai la noi in tara ar prinde bine o astfel de carte, pe cand in afara sunt multe surse de informare intr-ale procesarilor. De preferat macar o pagina de net cu informatii referitoare la procesare, evident pe gratis, insa cu o colaborare intre multi alti astrofotografi descendenti de-ai lui Decebal si Traian. Nu de alta dar sunt destui si parca din ce in ce mai multi la noi. Asta o observ deja de cativa ani (4-5) si fenomenul ia amploare.
Inca odata mersi de sfat, poate o colaborare o sa porneasca la un moment dat si o sa fiu si eu implicat in ea, insa momentan sunt prins (spre bucuria mea de aceasta data) cu aranjarea tuturor imaginilor mele astro si macro, dar si cu evenimentele ce stau sa vina (pregatiri, constructii) printre care si Tranzitul lui Venus dar si prezentarea publica a tezei de doctorat. Sincer vreau sa fac multe, insa nu imi gasesc timp atunci cand am stare si stare atunci cand am timp. Vre-o lege de-a lui Murphy ? 🙂
Max
Extraordinar rezultat. Felicitari, Max
Mersi Loredana. Ma bucur ca iti place.
Acum, daca e vorba de ce ai scris inainte, nici un om care se respecta, nu o sa fie multumit total cu ce a facut cu ceva timp inainte. Si eu cand fac un portret, imi place cam o zi, maxim doua, dupa care incep sa gasesc hibe.
In ce priveste colaborarea cu alti astrofotografi, pentru realizarea unei lucrari, nu stiu daca e o idee buna, avand in vedere preferintele, si, de ce sa nu o spunem , orgoliile. Ar putea iesi un talmes-balmes, chiar contradictoriu, din care cititorul nu ar stii ce sa aleaga.
Evident, asta nu o faci decat atunci cand simti ca poti si vrei. Dar sper ca a ramas acolo o samanta de idee.
Bafta multa la doctorat!
Mersi Dragos pentru urarea de final !
In legatura cu “samanta de idee”: da, a ramas acolo, insa demararea o las pentru o perioada mai putin agitata decat cea actuala. Cine stie, macar o pagina/site de internet si tot ar fi ceva. Intr-adevar orgoliul ar putea fi o piedica intr-o eventuala colaborare, insa daca cei implicati ar intelege scopul final cred ca piedica respectiva ar putea fi inlaturata pentru o scurta perioada. Sa speram si in lucruri bune !
o da, ideea cu cartea e fantastica!!! dar si un site specializat in astro pe care sa-l vada si OTHERS:)))
bafta !