Incep acum o serie de posturi cu fotografii de natura, in special la insecte, arahnide dar si reptile si peisaje, pe care le-am realizat in ultima vreme (a se citi ultimii 2-3 ani). Fotografii pe care din diverse motive nu le-am mai ‘”atins” de ceva vreme, si daca tot stau degeaba pe harduri, mai bine sa stea aici pe blog.
Prima serie de fotografii are ca tematica cateva specii apartinand Familiei Salticidae (Ord. Salticoidea). Subiectii foto sunt cativa paienjeni-saritori, probabil cei mai interesanti (dar si frumosi) dintre paienjeni. Speciile sunt de pe teritoriul Romaniei, zona Padurea Comana.
Fotografiile de mai jos sunt realizate cu un Canon EOS 550D, obiective de 50 si 100 mm macro (Sigma respectiv Canon), inele de macro, plus un flash MACRO home-made (poate o sa postez odata si modul de realizare al unui astfel de blitz de macro).
Detaliile cele mai fine din fotografiile de mai jos sunt undeva la 10-12 micrometrii, adica a zecea parte dintr-un fir de par uman, ori a 100-a parte dintr-un milimetru. Speciile de saritori fotografiate au lungimea corpului (se masoara fara picioare) de la 3.5 la 8 mm.
Data “intalnirii” cu actorii de mai jos: 9 mai 2011.
Identificarile pentru unele specii sunt aproximative, asta datorita faptului ca acesti paienjeni (ca si ceilalti de altfel) pot naparli de mai multe ori pe durata vietii lor, modificandu-si culoarea si dimensiunile.
Prima specie incomplet identificata: Macaroeris sp. Un exemplar femela proaspat naparlit (2 ore).
Si o imagine crop cu maximum de detalii vizibile pe palpii labiali si pe “genele” din jurul ochilor:
Un exemplar de Heliophanus flavipes.
Si doua exemplare femele de Asianellus festivus, specie pe care o gasesc repetat in ultimii 3 ani in zona Comana:
Si cea de a doua femela, proaspat naparlita (se observa reflexiile albastre in loc de culoarea negricioasa prezenta in fotografia anterioara):
Si ultima specie fotografiata in ziua respectiva: Evarcha arcuata, in fotografie un mascul.
Si o imagine crop cu detalii in jurul ochilor principali:
Cam atat pentru prima serie cu salticizi.
Max
23 noiembrie 2011
maximus photography 
BBBRRRR….
Impresionante pozele. Nu ti-a fost frica de faptul ca ar putea sa sara pe tine si sa te ciupeasca?
Ca de obicei am o intrebare. Privind aceste poze am remarcat ca folosesti o lampa de macro circulara, si dupa culoare pare sa fie una cu leduri. Te intreb pentru ca am gasit si eu pe okazii una asemanatoare la vreo 200 si ceva de lei, probabil chinezeasca, si nu stiu daca merita sau nu.
Mersi Dragos. Nu, nu mi-a fost frica 🙂 la dimensiunea lor infima o intepatura ar echivala in cel mai rau caz (ma refer la specii mai mari decat cele fotografiate) cu intepatura unei albine foarte mici si nemancate. Insa chiar daca in natura ii observi ca fiind foarte activi si sarind cu o viteza fantastica, sunt chiar foarte…blanzi sa zic asa. SI curiosi aparent: la aproape jumatate din toate sedintele foto avute in prezenta lor, nu avea cum sa nu sara subiectul direct pe lentila ori flash. De aici si caracterul aparent, de paianjen “curios”.
Da, folosesc un flash “aparent” circular, dar nu e cu led-uri. Zic “aparent” pentru ca de fapt ce vezi ca reflexie in ochii micilor creaturi e lumina difuzata de pe un ecran circular, sursa luminii fiind un flash normal amplasat in partea superioara…Ma faci sa postez cateva imagini cu el :)…poate maine.
Ce ai gasit pe net la 200 ron e o lampa intr-adevar cu led-uri (probabil, pentru ca nu am vazut-o efectiv – pretul cam ala e, un flash macro circular pleaca de la 900 ron nou). Insa din proprie experienta (pentru ca am si eu una) nu sunt cu adevarat bune decat daca subiectul e mort (si nu e frumos 😉 si stai cu aparatul pe trepied. Lumina e foarte slaba raportata la suprafata. E buna cel mult ca o sursa de lumina suplimentara intr-o zi putin innorata, dar subiectii trebuie sa stea la minim 4-5 cm (deci adio super-macro) si maxim 12-15 cm, depinde de lampa. De obicei sursele de lumina constanta au intensitatea per suprafata mult mai mica decat un flash, fie el facut dintr-un blitz de portert cu un ecran de difuzie ca in cazul meu. Plus ca pe masura ce te aproprii de mini-subiectii din lumea insectelor, si vrei sa maresti imaginea mai mult, luminozitatea totala a imaginii scade (datorita cuplarii de inele macro, raportul f/d per pixel creste enorm).
Acum depinde si de scopul in care vrei sa o folosesti, insa pentru subiecti vii de dimensiuni mici spre foarte mici (2-10mm), ca cei din fotografiile de mai sus, nu e utila.
Multumesc Max.
E cam cum banuiam si eu. Pe mine ma interesa pentru fotografie pentru obiecte mici, de 1-5cm, (foto de produs). Problema mea e ca neavand bani sa iau un obiectiv macro dedicat, cu autofocus, am luat un 50 f2 manual si inele macro, (am un Pentax K-r). Si trebuind sa fac focalizare manuala, am nevoie de lumina continua. Asa ca acum ma gandesc la o instalatie cu lampi halogen de vreo 500W sau peste, si umbrela.
Am incercat si la niste insecte asta toamna, dar obiectivul de kit, cat si un asa zis macro 1/2 Tamron 70-300 f4/5,6 nu dau rezultate.
Si apropo de faptul ca subiectii tai nu sunt morti. Ar trebui sa specifici ca in timpul sedintelor nici un animal nu a avut de suferit.
Cu placere Dragos.
Poti sa mai incerci si altceva. Si anume un flash normal cu un soft-box, sau o blenda de difuzie (poti sa ti le faci pe astea singur), si focalizarea o faci folosindu-te de o simpla lanterna ori un mic led. Eu asa fac cand am subiectii in zone foarte intunecoase. Si apropo de focalizare, eu folosesc la macro la rapoarte peste 3:1 (uneori chiar 6:1) numai focalizare manuala, chiar daca obiectivele pe care le-am mentionat in post au si autofocus. Pur si simplu nu au cum sa focalizeze corect, mai ales ca DOF-ul (profunzimea) e extrem de mica la raporte macro mari peste 5:1 (din masuratori e pe undeva pe la 0.2-0.3 mm in cazul meu).
Apropo de Tamron-ul “macro” 70-300mm: il am si eu. E unul dintre primele teleobiective pentru foto digital care le-am cumparat acum 3-4 ani. Nu e un teleobiectiv bun per total, insa faptul ca il luasem la second-hand la doar 480 ron, l-a mai ridicat oarecum “moral” ca si produs foto. Cu un inel de macro suplimentar de 25mm, si utilizandu-l in plaja de 120-150mm cu focus manual, am obtinut ceva rezultate decente, fara urme evidente de aberatie cromatica ori deformari ale campului. Chiar daca raportul macro final a fost pe undeva pe la 1/3.
Si mi-ai dat o idee buna cu nota in care sa mentionez ca animalutele erau de fapt vii.
Foarte frumos! Astept cu nerabdare restul de fotografii (pe care chiar tu le-ai promis)
Grozave foto ai realizate, ca de obicei ;)…credem ca nu o sa mai postezi “necuvantatoare”…oricum, ma bucur ca ai revenit.
Andrei F.
Mersi Andrei.
Nu am mai postat fotografie de macro ori de natura pentru ca nu am mai avut multe iesiri in acest scop.
Acum, la final de an, incerc sa postez tot ce am gasit/vazut in lumea din jurul meu. Cu exceptia oamenilor, pentru ca tocmai pentru ei postez imaginile astea.
Urmeaza multe serii de foto “naturale” deci.
Îmi place blogul tău, am ajuns aici acum aproximativ o lună, căutând “astrofoto”. Mi-ia plăcut ce am găsit iar acum revin periodic.
Astăzi am văzut pe NationalGeographic.Com ceva asemănător cu ceea ce ai tu aici. Iniţial am crezut că sunt ale tale 🙂
Poţi arunca o privire dacă vrei:
http://ngm.nationalgeographic.com/2011/12/photo-journal/shahan-photography?source=link_fb20111126ngm-spidersinfocus
Sper să funcţioneze link-ul.
Multumesc Julian si bine-ai-venit.
Munca lui Thomas Shahan (i-as zice chiar opere de arta, dar o sa imi sara altii in cap ca nu e chiar arta…)o cunosc de vreo un an si ceva. Ce face el cu un obicetiv intors si un amarat de burduf de macro ..ei bine e fantastic. E mult de munca ce-i drept, mai ales ca in cateva ore nu poti sa fotografiezi mai mult de 2-3 subiecti. De asta inca nu am abordat decat de 2 ori genul asta de macro-fotografie. Detaliile sunt fantastice, dar ca sa le obtii…trebuie sa achizitionezi serii de 3-10 cadre cu plane diferite de focalizare, sa te rogi ca subiectul sa nu se miste, sa le suprapui dupa aia imaginile ori intr-un soft specializat (gen Combine ZM, Helicon Focus…) ori in Photoshop. El lucreaza la o imagine ore bune (oare nu o avea servici ? 🙂 ).
Poate anul care vine o sa vezi si o imagine semnata Max pe la Nat Geo pe site…cine stie 🙂 Eu am dreptul sa sper.
Mulţumesc pentru primire 🙂
Şi eu sunt pasionat de fotografie, din păcate doar pasionat, nu şi talentat 😦 Mă joc deja de peste 2 ani cu dslr-ul meu, dar eu încă nu am ajuns să am un anume fotograf preferat sau măcar să încerc să adopt unele efecte ale fotografilor renumiţi.
Auzisem şi eu de această tehnică (cu obiectivul întors) dar, din start am “aruncat-o” într-un colţ al minţii mele. Prea mult de muncă, defapt prea mult timp. Timpul îmi este duşman de moarte.
Îmi place blogul tău, transmiţi un mesaj important prin intermediul lui, se vede că iubeşti natura!
A, aş fi plăcut surprins şi m-aş bucura alături de tine dacă ai avea apariţii în Nat Geo 😉
Să auzim de bine.