Nebuloasele Bula si Irisul – 19 octombrie 2011

Cum ziceam intr-o postare anterioara, pana acum in astrofotografia de deep-sky am fost doar un amator la nivel de incepator.

Insa mi-am propus sa iau “treaba” mai in serios si sa ma ocup de partea soft si hard a ghidajului automat.

Dupa cateva modificari ale ansamblului astrofoto de deep sky, care cuprinde refractorul ED de 80mm F/7.5 ca instrument principal, Canon EOS 550D, Maksutov 90mm F/13.9 ca instrument de ghidaj, Meade DSI camera de ghidaj, NEQ-6 montura si un amarat de laptop Fujitsu Siemens la 1.6 GHz “single core”, plus cabluri adaptoare, ei bine am reusit sa il scot in sfarsit (pe ansamblu) la …racoare. La 3-4 grade mai exact.

Locatia aleasa: locul de observatii in care am mai facut cateva vizite anul asta – si anume estul Padurii Comana, la sud de Bucuresti.

Scopul principal al modificarilor a fost echilibrarea sistemului d.p.d.v. mecanic, pentru a nu mai fi infranata sub nici o forma montura in timpul ghidajului. Ei bine, pe durata a mai mult de 3 ore cat am stat la sedinta foto, nu am avut nici o problema de ghidaj, in afara de mica eroare periodica in declinatie, pe care inca nu am avut chef/disponibilitate 😉 sa o elimin.

Oricum, datorita numarului mare (pentru ceea ce fac de obicei) de cadre, si a softului “inteligent” Deep Sky Stacker, imaginile rezultate nu prezinta urme importante de deplasare a imaginilor stelelor.

Si sa incep cu imaginile, care la baza sunt doar doua 🙂

Prima: Nebuloasa Bubble (Bula)-NGC 7635, situata nu departe de roiul deschis M 52 in Cassiopeia.

Magnitudinea vizuala limita la zenit a fost pe undeva pe la +6.2/6.3, cu o transparenta de 5-6/10, si un seeing de 4-5/10.

Imaginea de mai jos prezinta roiul deschis M 52 impreuna cu …Bula , si este suma a 27 de cadre la ISO 3200, cu timpi de expunere de la 3’00”  pana la 3’30”, timpul total de expunere fiind de 1h27′ ! Ceea ce pentru mine e enorm de mult, fata de ce faceam pana acum. Daca s-a meritat ? Pai eu zic ca da…

Si o varianta mai …crop:

Evident ca era bine daca mai “impingeam” putin expunerea pana pe la 2h si 30′, poate chiar mai mult, insa vroiam sa imi incerc echipamentul si pe un alt subiect, ceva mai dificil ce-i drept.

Asa ca am ales nebuloasa Iris (NGC 7023) din Cepheus.

Subiect destul de greu pentru ca norii de praf suprapusi peste campul stelar se “scot la iveala” destul de greu. Din pacate frigul m-a alungat de la observatii inainte de a achizitiona suficiente cadre, asa ca imaginea de mai jos este suma a doar 52′, in conditiile in care pe cerul care il aveam la dispozitie as fi avut nevoie de macar 3 ore de expunere pentru o imagine reusita.

Sunt ceva nori de praf vizibili, dar e si ceva zgomot pe imaginea finala, realizata din 17 cadre la ISO 3200 si cu timpi de expunere de 3’00” pana la 4’00”.

Si o varianta alb negru:

Si un crop cu zona centrala a nebuloasei:

Chiar daca am avut parte de ceva poluare luminoasa in zona Cefeu-Cassiopeia “oferita” de Capitala, totusi pe cadrele de 3′ la ISO 3200 rosul caracteristic poluarii luminoase (pe imaginile DSLR) nu a fost la un nivel deranjant.

Pe langa declansarile din telecomanda aparatului si dithering-ul manual care il faceam la fiecare 2-3 cadre, am avut timp sa mai trag un ochi si pe cer, ocazie cu care am reusit sa observ M 33 cu ochiul liber (semn ca cerul era de o “calitate” peste medie), si vreo 3 meteori, dintre care unul foarte posibil o Orionida.

Sesiunea foto am terminat-o odata cu rasaritul Lunii, rasarit pe care l-am ratat din motive..tehnico-preparatorii: inca trageam cateva cadre la Iris si nu puteam sa opresc ghidajul, pentru ca nu cred ca daca reluam sesiunea mai tarziu, mai aveam acelasi nivel de precizie…Chiar si asa, secera sangerie si destul de deformata a Lunii mi-a oferit o priveliste superba, si doar cu “oachea”.

Max

21 octombrie 2011