Omizile de Saturnia pyri sunt pe drumul cel bun. Au luat ceva in greutate si in dimensiuni. Hrana pe care le-am asigurat-o a constat din porumbar, prun si corcodus. Pana la urma toate omizile s-au hotarat la corcodus, ceea ce este mai mult decat bine, tinand cont ca in afara de nuc (o alta delicatesa preferata de ele) corcodusul este cam singurul de care “dispun” fara a fura din curtile oamenilor 🙂
Desi am avut si ceva pierderi pe drum, pana acum 3 exemplare din cele 37 initiale, am incredere ca cea mai mare parte dintre omizi or sa ajunga la ultimul stadiu.
Momentan, la putin peste o saptamana de la eclozare, omizile au in general intre 9 si 11mm lungime, cu un exemplar ajungand la “enorma” dimensiune de 15mm. Deja cateva dintre ele (inclusiv exemplarul “gigant”) au naparlit si au trecut astfel la stadiul L2 de dezvoltare.
Si o fotografie a exemplarului de 15mm lungime:
Max
(30 Mai 2014)
Doamne! toata viatza mi-a fost frica de insecte , DAR! cand le vad fotografiate de tine ma simt in Haven hihi , fantastice culori
bravo Max