Dupa un drum de 70 kilometrii de casa, pana undeva in apropierea localitatii Lehliu-Gara, impreuna cu sotia am reusit sa surprindem inca un tranzit al Statiei Spatiale Internationale peste discul Soarelui.
Al 8-lea pentru mine, si primul pentru ea…
Locatia aleasa in prealabil via CalSky si GoogleEarth, a fost una…pitoreasca, undeva intr-un lan de floarea-soarelui, asa cum am descoperit la fata locului…Deh, hartile fie ele si realizate de sateliti nu te pot pregati pentru surprizele “din camp” :).
Prin apropiere cativa apicultori se uitau la noi in timp ce treceam peste campuri lasand in urma un imens nor de praf, intrebandu-se probabil daca “bucurestenii” astia nu au gresit drumul. Ei bine, nu il gresiseram, mergeam chiar fix in locul prestabilit.
Si locatia “exacta” marcata in imaginea de mai jos cu un cerc si doua linii galbene:
Cu instrumentele pregatite am asteptat momentul tranzitului, nu insa fara cateva probleme de natura tehnica cum ar fi “razvratiera” comenzilor monturilor de a mai urmari, probabil datorita temperaturii de peste 37 grade Celsius la umbra (asa “simtea” senzorul masinii cel putin; eu zic ca erau cel putin 42-43 grade).
Instrumentele folosite (vizibile si in imaginea de mai sus):
Eu: Refractor SkyWatcher ED 80mm la F/18, Barlow Televue Powermate 2.5x, Canon 550D, la ISO 100 si 1/4000 s expunere, si filtru Astrosolar ND 3.8. Totul pe o montura NEQ 6.
Sotia: Maksutov SkyWatcher 90mm, Canon 1000D, ISO 100, 1/4000s, filtru Astrosolar ND 3.8. Totul pe o montura EQ 5.
Am reusit sa capturam rapida trecere fiecare in cate doua fotografii, si asta datorita vitezei “de tranzit” de doar 0.54 secunde.
Fotografiile rezultate:
In cea de a doua silueta ISS-ului este prezenta doar “pe jumatate” š
Si una dintre imaginile sotiei, prima ei fotografie a Statiei Spatiale Internationale, culmea, si in tranzit peste Soare :):
Micul Maksutov de 90mm se dovedeste a fi un instrument foarte versatil…
Si o imagine de detaliu cu structura Statiei:
Cat si un colaj de dimensiune mai mica, pentru o “parere generala” a evenimentului:
Dupa tranzit am realizat si cateva fotografii ale “maricelului” grup de pete solare AR 1520, care prezenta o structura “captivanta”:
Imaginea anterioara este un stack al celor mai bune 60 de cadre dintr-un total de 210 achizitionate, intr-un seeing variabil de 3-6/10, cu acelasi setup utilizat si la fotografiile de mai sus.
Dupa procesare mi-am dat seama ca am surprins si o eruptie vizibila in lumina alba. In imaginea urmatoare se observa arcul de cerc pe care se deplaseaza eruptia, in interiorul petei din stanga sus:
Astept urmatoarea trecere a Statiei Spatiale Internationale…
Si cine stie, poate o sa fie prezent pe suprafata discului solar un grup de pete cel putin la fel de impresionant ca AR 1520.
Max
(14 Iulie 2012)
Eu zic ca din ce ai postat pana acum pe tema ISS, detaliile sunt cele mai bune – “clean cut – sharp edges” :). E vorba de partea tehnica, sau pur si simplu conditii atmosferice foarte bune?
Intr-adevar a iesit bine, insa mai am una asemanatoare de anul trecut. Am avut noroc de seeing bun pe suprafata Soarelui chiar in momentul si locul unde si cand a trecut statia. Daca as fi avut un instrument mai mare in diametru sigur ar fi iesit ceva “de revista”, insa pana cand o sa pot folosi telescopul mare la asa ceva…mai dureaza.