Intr-o frumoasa duminica de aprilie, la cateva ore inainte de a realiza fotografiile postate in precedentul post, impreuna cu sotia ne-am deplasat la cativa kilometrii de casa pentru a observa un tranzit al Statiei Spatiale Internationale peste discul Lunii. Ar fi fost primul de acest gen fotografiat de mine, insa distanta unghiulara foarte mica dintre Luna si Soare (doar 12 grade), cat si faza in care se afla satelitul nostru natural (secera foarte subtire, forma dovedita in poastul anterior) au facut imposibila localizarea astrului prin metode vizuale. Din pacate nu am avut timp in prealabil pentru a regla montura si a localiza Luna cu ajutorul “inteligentei artificiale” aflata adanc in controller-ul NEQ-6-lui.
Totusi am avut parte de cateva zeci de minute de observatii solare prin luneta de 80mm dotata cu filtru solar Baader ND 3.5, barlow ED 2x si ocular 25mm. Momentele de turbulenta destul de mica au fost numeroase, astfel ca puteam observa relativ usor granulatia solara prin ocular.
Evident ca nu am stat doar cu ochiul la ocular si am atasat si aparatul foto. Ce a iesit se vede mai jos:
Cele cinci grupuri vizibile contineau un numar impresionant de pete si pori, dovedind astfel ca maximul solar se aproprie.
Astept insa grupuri-gigant de pete, pentru fotografii mai expresive 🙂
Max
(24 Aprilie 2012)
maximus photography 