Canaraua Fetii – 17 aprilie 2010

Ma intorc in timp…dar visez la viitor…

Nu stiu daca a mai zis cineva aceste cuvinte, dar asta mi-a iesit din materia cenusie, pentru ca asta ma motiveaza sa postez cele de mai jos.

Acum aproape doi ani (deja ?) ajungeam, impreuna cu Sotia si Unchiul, pentru prima data in Dobrogea la Canaraua Fetii. Din ce imi spusese Unchiu, si ma mai interesasem si eu pe net, zona respectiva promitea foarte mult in ceea ce priveste diversitatea speciilor de insecte dar si de mamifere si reptile.

Gasisem si cateva date legate de prezenta unei specii de vipere in zona respectiva, si anume Vipera cu corn (Vipera ammodytes). Ar fi fost pentru prima data cand gasesc o vipera.

Am ajuns in zona rezervatiei (!) dimineata pe la orele 06:00, dupa 3 ore de condus. Ne-a intampinat o temperatura de 5 grade !! Si o bruma asezata pe iarba pana unde vedeai cu ochii. Soarele astepta startul unei noi zile.

Incep cu cateva panorame numerotate cronologic. La finalul postului o sa fie si o harta a regiunii cu traseul parcurs, si unghiurile cuprinse in panorame.

Deci, putin inainte de a rasari Soarele…

Panorama 1:

Panorama 2:

Si semn de primavara, ce-i drept putin mai intarziata in aceasta zona decat la Bucuresti ori Comana:

Si un  “supraveghetor”…

…care a fugit repede sa dea de veste ca au aparut trei exemplare de Homo sapiens sapiens:

O vedere spre nordul rezervatiei:

Panorama 3

Si cateva vederi spre grote:

Si o prima “prima” specie pentru mine: Meloe hungarus. Un mamornic “elegant”. Numele ii tradeaza locatia, insa e unul dintre cei mai frumosi reprezentati ai familiei sale.

Exemplarul de mai sus traversa linistit un drum de caruta care ne-a “interzis” inaintarea cu masina spre nord…

Nu-i nimic, cu un asa peisaj si manat de dorinta de a gasi alte specii, am luat-o la picior prin mica padurice, pe un adevarat covor desfasurat de Natura pentru cei care o respecta.

Dupa o studiere a zonei, ne intoarcem spre sud, apoi pornim spre est…urcand un mic deal.

Aici, o panorama cu vedere spre grotele vestice:

Panorama 4

Prin iarba, chiar din locul de unde e realizata imaginea de mai sus, o soparla (Podarcis taurica) admira impreuna cu mine peisajul:

Si cativa metrii mai incolo, incep sa zaresc printre firele de iarba, cam din doi in doi metrii, cate o gaura de…paienjeni. Lycosizi mai exact.

Dupa indelungi cautari, cred ca este vorba de Geolycosa vultuosa, desi initial am crezut ca e vorba de “tarantula romaneasca”, cel mai mare lycosid de la noi, pe numele sau Lycosa singoriensis.

Si un prim-plan (merita un Click):

Ne intoarcem spre primul loc unde am oprit. Eu incep sa ma urc pe langa peretele calcaros, si sa fotografiez o musca-colibri:

O fosila batuta de Soare (in imagine se mai vad si alte “urme” ):

Cat trageam fotografii la fiinte de mult disparute, altceva imi atrage atentia, la baza peretelui calcaros: o miscare ondulatorie rapida.

O vipera cu corn !

Cel mai veninos sarpe din Europa.

Fotografia e putin “miscata”, din cauza emotiilor evident.

Si ce sa fac, ca orice om lipsit de prea multa logica, mi-am ascultat instinctele si am prins-o.

Era pentru prima oara cand prindeam un astfel de exemplar, si emotiile erau enorme. Atat bucurie, cat si teama. Stiam ca daca reuseste sa ma muste, ser antiviperin ar fi trebuit sa fie in localitatea apropiata Baneasa. Noroc ca nu a fost nevoie: am aflat mai tarziu ca nu mai exista astfel de ser acolo, iar anul trecut (2011) a fost desfintat si spitalul din localitate. Tare nu ?

Cateva dintre urmatoarele fotografii sunt realizate de sotia mea, cat si de unchi. Evident eu eram ocupat cu subiectul, care nu cred ca mi-ar fi permis sa las o mana libera sa iau aparatul…

Dupa ce i-am dat drumul acestui exemplar, m-am dus la un alt perete de calcar, unde spre surprinderea mea, prin iarba, foarte aproape de piciorul meu stang, mi-au trecut pe rand un Coluber caspius (sarpele rau)  si inca un exemplar de vipera cu corn.

Nu am reusit “decat la vipera” sa ii fac o fotografie, dupa care am si prins-o.

Superbe exemplare.

In ambele cazuri, cele doua vipere suierau puternic cand le-am dat drumul. Evident foarte nervoase pe fiinta care le luase din locurile lor.

Lasam in urma cuiburile de vipere, si fac o ultima panorama de “la revedere”.

Panorama 5

O fotografie de plecare, pe o temperatura de 24 grade Celsius !

Dupa cum mentionam la inceputul postului, doua harti ale regiunii, una cu traseul pe care l-am parcurs, si a doua cu orientarea panoramelor de mai sus.

In prima, traseul rosu e cel parcurs cu masina, cel portocaliu-galbui  e traseul “la picior”, iar cu linie punctata e demarcata rezervatia propriu-zisa. Linia dreapta galbena e granita cu Bulgaria.

Harta 1

Harta 2

O zi superba de prima-vara, cu  subiecte fotografice de mare insemnatate pentru Fauna Romaniei.

Pacat ca si aceasta zona incepe sa fie alterata. Recent am dat peste o informatie conform careia se incepe construirea unei manastiri in mijlocul rezervatiei, foarte aproape de locul unde am realizat panorama 4 (pe harta 2).

Nu am puterea de a comenta mai mult acum…

Max

5 februarie 2012

COMPLETARE

(5 februarie 2012)

Am dat cu totul intamplator, pe cand imi ordonam fisierele cu fotografii, de o alta serie de imagini realizata la subiecti gasiti la Canaraua Fetii in data de 17 aprilie 2010.

Asa ca, mai tarziu, dar mai bine decat niciodata:

Unul dintre subiectii principali ai zilei (nu stiu cum de am uitat de el…): o nimfa de Bradyporus dasypus, un cosas superb, cu reflexii metalice.

Si unul din cele peste zece exemplare de Cicindela campestris (“Repedeea”) observate:

Si o furnica…

Doua portrete la un exemplar de Geolycosa vultuosa:

Si un exemplar de Carrhotus xanthogramma femela, imediat dupa naparlire:

Si un exemplar de Philaeus chrysops (nu sunt 100% sigur) tot femela:

Si masculul speciei de mai sus (Philaeus chrysops). Cred ca e cel mai frumos paianjen saritor de la noi din tara.

Si la final, un exemplar de salticid nedeterminat inca:

Se pare ca pana la urma a fost nu o zi “superba” pentru fotografie de natura, ci una EXTRAORDINARA, cu vipere, saritori, cosasi, si peisaje spectaculoase.

Macar de ar ramane zona intacta.

Scriam mai sus ca a inceput constructia unei manastiri in zona.

Mai multe detalii gasiti AICI.

Tara asta se umple din ce in ce mai mult cu tampiti, necunoscatori, rau-voitori si manelisti. Cine poate sa scape, SA SCAPE !! Nu mai am mari sperante ca ROMANUL o sa evolueze, sau macar sa ramana la stadiul actual…

Si un blog important as spune, al altui iubitor al Naturii: Dr. Peter Lengyel.

Max

…privind spre viitor.