Inainte de a incepe un nou an…muncitoresc, am mai facut o plimbare de cateva ore pana la Slanic, Prahova pentru a vizita Mina Unirea. Prima mea vizita intr-o mina, una de sare chiar.
Dupa o interesanta coborare cu liftul (200 metrii !) in care cabina acestuia se freca de peretii minei, am ajuns si in “holul de primire” al minei, unde o pancarda/schema explica ce si cum, si traseul de urmarit.
Nu explica insa si ce atitudine trebuie sa ai cand vezi pentru prima data un loc atat de grandios (la propriu “grand”). Am ramas “masca”.
Marimea, aerul, sunetele (ecourile), lumina, toate mi-au lasat impresia pe care multi scriitori/regizori de romane/filme SF vor sa o transmita cititorilor/spectatorilor.
Acum ca am vazut o asemenea …sa ii zic constructie…suna cam incorect, dar oricum, o realizare, ei bine pot sa ma uit cu ceva mai multa crezare la navele si peisajele extraterestre din filmele SF, ori la marile presupuse castele/constructii ale civilizatiilor antice.
Si cine a zis ca inele sunt doar in interiorul copacilor ori in jurul planetei Saturn ? Uite ca mai sunt si in minele de sare:
La fel si lacurile (mai degraba baltile), care pot fi si saline:
Si o imagine “fata-in-fata”cu doi dintre cei mai importanti lideri militari care au pasit pe pamantul Tarii Noastre, cu mult inainte de a se numi Romania…cam pe vremea cand Dacia insemna “ceva” mai mult decat o masina.
(In stanga- Decebal, in dreapta- Traian):
In toata imaginea de mai sus, in care aranjamentul a fost foarte bine gandit, nu are cum sa nu deranjeze totusi ceva frapant: un mic loc de joaca pentru cei mici. Chiar nu cred ca era nevoie de asa ceva, cel putin nu aici. Chiar daca nu stii cand trec 2 ore plimbandu-te uimit prin aceasta mina, cred ca pentru macar o ora-doua pot si copii sa stea relativ cuminti ori ne-doritori de ping-pong, topogane ori saltele. Daca nu…sa nu intre.
In fine.
Si o imagine de prim-plan cu cele doua statui realizate evident din…sare.
Doua imagini prezentand mai “pe larg” aranjamentul “Decebal”.
O camera a minei, interzisa publicului.
Partea “dorsala” a liftului de acces in mina:
Parte din exponatele mini-expozitiei minei:
Cihlimbar
Si cristale de sare
Si o mostra “neprelucrata” de cristale de sare. Mostra de vreo cateva zeci de metrii inaltime.
Si o ultima panorama, de aproximativ 270 grade. In stanga se observa si o mica “cladire” de cercetari a IFIN-HH din Magurele.
Si putina arta a sarii:
O scara de acces veche. Caz contrar “Stairway to Heaven”. Un fel de “Stairway from Hell”.
Inca o scara, ceva mai completa.
Si o ultima imagine din interiorul minei, cu o cruce…
Dupa aceasta fotografie am fost cu totii alungati de o voce de ecou care spunea ceva de genul: “Aaafffaaaraaaaaaaa”. Era vocea angajatului responsabil cu “siguranta” celor din mina.
La revenirea “la sol”, adica sus, la nivelul solului, nu am rezistat sa fac o fotografie si mecanismului de “comanda” a liftului, care impreuna cu o fotografie realizata inapoi jos, ilustreaza “stadiul” sigurantei accesului “in-and-out” in mina.
Si o fotografie de care nu stiam pe moment (desi flash-ul era oarecum derutant) realizata de sotia mea š (cine altcineva sa traga o poza la unu ca mine š ).
Max
8 Ianuarie 2012
P.S: Am de recuperat inca cateva posturi din ultimile doua saptamani, pe care sper sa le pot posta cat mai curand.
maximus photography 