Cine a zis ca Astrofotografia e o pasiune “relaxatoare” nu a stiut ce zice.
Impreuna cu Claudiu am demarat o noua incursiune in Padurea Comana in seara zilei de 24. Dupa ninsorile din zilele anterioare, am sperat sa putem traversam padurea de vest la est, si spre bucuria noastra am reusit. Drumul a fost unul chiar acceptabil, numai bun de cateva mici drifturi-tractiune-fata ;). Pe drum am vazut si un pieton care a traversat neregulamentar: un bursuc !
Ajunsi in dreptul locatiei pe care am tot frecventat-o anul trecut, dar inca pe drumul principal, am facut stanga si…am ramas impotmolit mai bine de o ora in noroi…Terenul tocmai fusese arat si in combinatie cu zapada si temperatura de afara (+3 grade ! la ora 9 seara), solul se transformase intr-o mlastina demna de cele mai dure trasee Off-Road. Nu o sa povestesc cu lux de amanunte cat ne-am chinuit cu pietre, bete si o bara de aluminiu ce intra candva in constructia telescopului de 200mm (dar pe care am abandonat-o acolo). Nu postez decat cateva imagini:
In sensul acelor de ceasornic: masina frontal-lateral dupa “extragearea” din noroi, masina lateral dupa “extragere”, o parte din dublul sant lasat in urma-locul unde am ramas impotmolit, si adidasii autorului (atat al postului cat si al ispravei) care initial erau…negri !
Si acum astro.
Cat timp ne-a mai ramas, dupa curatarea cu zapada, alegerea altui loc de observatii, si alinierea monturii, am reusit sa fac si cateva astro-pics, ce-i drept cam slabute, in ciuda cerului destul de bun.
Ca echipament am avut setup-ul “uzual” si anume luneta ED de 80mm cu corector si Canon 550D, pe NEQ 6, ghidata prin PHD cu un Mak 90mm si camera DSI.
Incep cu un test realizat pe Nebuloasa Capul de Cal din Orion. Un singur cadru, a 132 secunde la ISO 3200. Am procesat-o alb-negru pentru a elimina zgomotul pe cat posibil.
Cam intunecata, zgomotoasa, dar e totusi un singur cadru de doar 2 minute si “un pic” , pe un cer bun dar nu extrem de bun.
Urmatorul obiect abordat: roiul deschis M 44 din Cancer.
Imaginea de mai sus e realizata din suprapunerea a doar 5 cadre a cate 1 minut expunere, la ISO 3200. Chiar si asa, doar cu luneta de 80mm, am identificat si cateva galaxii printre stelele roiului !
Expunerile scurte s-au datorat unor erori ale softului de ghidaj (PHD) si a punerii in pol a monturii destul de “pe fuga”, deci incorecta.
Inainte sa strang echipamentul, am facut si cateva fotografii…peisajistice, cu constelatiile de iarna. Din pacate nu eram pregatit pentru astfel de imagini, si ca atare am fost nevoit sa folosesc obiectivul de kit, Canon 18-55mm IS, la F/4.5, ISO 3200, si timpi de expunere de 30 secunde.
Prima imagine: Orion.
A doua imagine: Pleiadele.
Si ultima imagine, panoramica, realizata din 6 fotografii individuale. Cam cel mai reusit rezultat zic eu, dupa o sesiune plina de aventura.
Si o animatie cu identificari ale catorva obiecte Messier, si formele constelatiilor principale.
Frumos cerul de Iarna !
Max
26 ianuarie 2012
maximus photography 
Uite ca pana la urma au iesit cateva imagini foarte bune. Si asta cu toate “evenimentele” potrivnice. Wintersky-ul cu copac il bag acum la wallp.
Lasa ca prindem noi bursucul ala odata, si va plati tot. Il bagam la tortura cu noroi ! 🙂
Merci Claule ! Si onorat ca il folosesti ca wallpaper. 😉
Si asa o sa facem cu bursucu’. Il prindem si il noroim…si-l lasam la -10 grade noaptea legat de un copac…
Sau il taram cu masina pe tot drumu pana la Bucuresti :))
Gluma ca gluma, dar eu iar nu am reusit sa trag o poza la acest frumos animal…
Data viitoare.
Frumoase imagini, dar mai ales panorama.
De ce îţi este frică de zgomot, nu tragi în RAW? Eu consider un rezultat satisfăcător al zgomotului după ce editez un RAW. Mă rog, eu trag la ISO 1600, mai mult nu poate aparatul 😦
Merci Julian !
Nu trag in RAW. Decat foarte foarte foarte rar. Problema la mine a fost de data asta numarul extrem de mic de cadre (5 in cazul lui M 44 si doar 1 in cazul Capului de Cal). Altfel la peste 20-25 de cadre ma descurc bine cu zgomotul. Am observat ca metoda proprie de procesare a fotografiilor astronomice rezultate din peste 20 de cadre este la fel de buna dar mult mai rapida in JPG decat in RAW. Si acum asa m-am obisnuit…
Am inteles, tu faci stack.
Pentru viitor imi doresc sa terec si eu la fotografia ghidata. Momentan adun bani pentru un Equinox 80 ED, apoi ma gandesc la o montura adecvata.
Julian. Scuze de intarzierea la comment-ul tau.
Da, eu fac stack, altfel nu prea ai cum sa elimini zgomotul la un DSLR. Equinox-ul ED 80 e aceeasi luneta cu SkyWatcher-ul ED 80 daca ne referim doar la optica. Mecanica si aspectul ceva mai ingrijit inclina intr-adevar balanta spre Equinox. Eu am preferat SkyWatcherul pentru ca ma “plimb” destul de des in teren si nu pot sa am grija intotdeauna de aspectul estetic al instrumentelor (la tranzitele ISS peste Soare de exemplu am ajuns mai intotdeauna “la fix” si a trebuit sa ma misc foarte repede sa le pot surprinde). Cat despre o montura, ei bine iti recomand minim EQ 5 cu Synscan, de preferat un EQ 6. Acum totul depinde de buget, poti sa ajungi sa dai si 50 milioane pe montura…
Nu-i graba cu raspunsul 🙂 Mie mi s-a terminat concediul si timpul liber =0… deci inteleg situatia.
Apropo de timpul liber, in timp ce ma compatimea un amic cand ii spuneam despre noul hobby si timpul liber, imi zice: norocul meu este ca stelele apar noaptea cand eu nu sunt la munca 🙂
Cat despre luneta, intr-adevat Equinox arata mai bine si inca un plus cica ar fi focuserul. Ramane de vazut cum ma descurc cu banii pentru ca anul acesta ma asteapta o cheltuiala uriasa (nunta).
Si eu sunt in aceeasi situatie cu concediul…
Comic ce ti-a zis amicul. Sa stii ca e totusi logic. Daca in timpul serviciului nu ai cum sa faci altceva decat…munca, atunci bine macar ca ai si o a doua viata, cea de noapte (fan Batman cumva ?) 🙂
Intr-adevar focuserul e marea diferenta la Equinox, si pot sa iti spun ca desi am mai reglat putin focuserul de pe ED 80-ul meu, tot nu se ridica la nivelul pe care mi l-as dori. Decat daca e sa il “reglez” amanuntit 😉
Felicitari pentru nunta si Casa de Piatra !!! Sau lemn, sau ce iti doresti tu (e mai ieftin lemnul 😉 )
Ca o amintire, prin 2005, dupa nunta, am reusit sa imi cumpar si eu primul telescop adevarat (200mm, F/5), telescop pe care mi-l doream de multi ani. A fost penultiul cadou de la tatal-meu, si de altfel cel mai important…