Pe la Comana – 6 August 2011

Pff…de cand nu am mai fost pe la padure. De fapt pe la Comana. Am cam si ramas in urma cu posturile. Insa imi era cam dor de Comana.

De data asta am fost cu Unchiu, intr-o sambata destul de calduraosa dupa ce ziua precedenta a fost una racoroasa si cu ceva stropi. Acum, temperatura a sarit din nou la 30 de grade la orele pranzului.

Am vizitat pentru inceput “zona Rosalia”, fara insa vreun succes. De fapt ziua de azi a fost relativ saraca in insecte pentru perioada asta, tocmai datorita vremii din zilele precedente. Marea parte a insectelor observate erau mai mult amortite.

Un prim exemplu, un elaterid gasit sub scoarta unui stejar. Nu era singurul, mai avea un companion prin apropiere. Inca nu l-am identificat, dar urmeaza.

Si prin apropiere, o plosnita:

Dupa incursiunea amintita, ne hotaram sa ne deplasam spre zona Cerambyx, cu stejarul de rigoare. Aici, surpriza…copacul marcat in primavara si pe ai carui locatari (Cerambyx cerdo) am reusit in cateva saptamani sa ii mut la alti copaci (desi nu cred ca au fost nici macar jumatate din cei care au iesit anul asta, ne mai punand la socoteala inca trei generatii in stadiu larval aflate in interiorul sau), e bine, tocmai fusese taiat. Zic “tocmai” pentru ca nu cred ca trecusera mai mult de 2-3 zile de cand casa speciei protejata in toata Europa a cazut la pamant !

Ei bine cam asa arata acum (pana il iau ciopartitorii de copaci pe bucati de acolo) stejarul Cerambyx. Am sperat sa gasim macar cateva exemplare de cerdo prin preajma, insa si datorita vremii si datorita privelistei probabil, nu am gasit decat o femela ascunsa la buturuga ramasa semn al existentei unui monument al naturii.

Cata prostie in tara asta bai frate…

In fine.

Pe trunchiul doborat, o specie de buprestid cu o coloratura specifica acestor mici bijuterii ale Lumii coleopterelor. Aici e vorba de Chrysobothris sexsignata, numele venind de la cele doua siruri a cate trei pete de-alungul elitrelor.

Intr-una din scorburile copacului, acum accesibile de la nivelul solului, Unchiul gaseste un cocon larval de cetonid. Ei bine, cam asa arata un “gandac de trandafir” (cum se numesc popular), in etapa premergatoare imagoului.

La cativa metrii distanta, in locul unde un alt copac cazuse acum ceva saptamani la pamant in urma unei furtuni, si pe care profitorii ciopartitori cu IQ de peste 40 dar sub 42 l-au taiat in bucatele si l-au luat repede ca deh, era pomana, gasesc doi pierizi hranindu-se cu mineralele din lemnul umezit.

Si avansam printre tufisurile dese, spre liziera nordica ce da in stufarisul Deltei. Aici observ foarte fugar un exemplar de Apatura metis, fotografiile facute fiind de la o distanta de peste 4 metrii, si asta cu un obiectiv cu 100mm distanta focala. Foarte greu de surprins un astfel de fluture, mai ales la orele pranzului, in maximul de activitate si agilitate al acestor relativ rare si localizate lepidoptere.

Intre timp, Unchiu imi gaseste si un paianjen saritor. Nu mai vazusem de ceva vreme un astfel de paianjen.

Si cam asta a fost incursiunea prin Padurea Comana, dupa o pauza cam lunga pentru mine. Astept timpul liber pentru inca una cat mai curand, de preferat dupa amiaza, cand multe specii de cerambicide sunt mai usor de gasit.

Max

(8 August 2011)