Inca o noapte la Comana-23/24 iunie 2011

Si am mai fost inca odata la Comana, insa de data asta cu scop clar: astrofotografie !

De data asta l-am avut ca partener de observatii pe Claudiu.

Scopul era ca dupa noaptea pe care o petrecusem cu “cateva zile” inainte cu unchiu, sa prind din nou un cer de +6.5 si sa il fructific cu imagini, speram eu foarte bune, cel putin pentru mine.

Ajungem noi pe la un 9 seara in apropierea padurii, si deja vedeam ca apusul nu era tocmai perfect: o usoara pacla afecta culoarea apusului imprimandu-i o tenta de albastru “prafuit”.

Initial planificasem sa ajungem intr-o zona in care mai fusesem acum doi ani, la limita estica a padurii, aproape de liziera. Traversam noi padurea pe drumul cica judetean care o traverseaza de la vest la est, si pentru ca era crepuscul, reusim sa observam multe exemplare de Lucanus cervus (Radasca) zburand pe la coroanele copacilor. Printre ele si un Cerambyx cerdo femela. Pana la iesirea din padure, in lumina fazei lungi a masinii zburau multi fluturi, in mare parte noctuizi, dar si cateva exemplare de sfingizi pe care nu am reusit sa ii identific.

Multa activitate in natura la orele inserarii !

E, si dupa ce cautam un loc pe care mi-l propusesem initial dar care era “ocupat” de un alt vehicul, ne deplasam spre nord, intr-un camp, si ne oprim intre cativa arbusti care ne asigurau o oarecare “acoperire” fata de ochii eventualilor trecatori. Nu de alta dar la putini kilometrii e un frumos sat locuit de, sa zicem asa…persoane pe care nu as fi vrut sa le deranjez.

Locatia finala a fost asta:

In prima imagine patratelul rosu din centru corespunde cu zona din a doua imagine. Am pus si repere in unitati de distanta pentru orientare. In ambele imagini nordul e sus.

Dupa ce am “stabilit” locatia, purced spre a pregati setup-ul foto, constand in telescopul Newton de 200mm F/5, montura NE Q 6 si accesorii, cum ar fi aparatul, EOS-ul 550D, corectorul de coma Baader MPCC, telecomanda, cautator, oculare, barlow-uri, etc.

Repezesc o colimare reusita si incep un mic tur al cerului: Saturn la 300x, M 13, M 8, M 11, M 27, M 51, M 57. Frumoase toate, in special M 27 si M 13 in care la 100 x se observau stelele individuale superb !

In timp ce ne-am delectat cu obiectele enuntate, crepusculul si-a mai pierdut din intensitate, si Calea Lactee se observa acum din ce in ce mai bine, in special zona zenit-sud. Sudul e chiar bun la locatia aleasa, si se intelege de ce doar dintr-o scurta privire pe harta.

Pregatesc, focalizez si declansez primele cadre la M 51. Cu tot cu recent aparuta supernova SN 2011 DH. Rezultatul dupa 23 cadre la ISO 3200 si 6400, cu timpi de expunere de 40 si 50 secunde, neghidat, e destul de slab. Insa, pe langa frumusetea galaxiei (pe care eu o vad necesara, dar care nu am reusit sa o evidentiez), imaginea prezinta totusi un stadiu al evolutiei magnitudinii supernovei, care acum e clar mai luminoasa decat la prima mea observatie fotografica.

Pentru identificarea supernovei, mai jos e un mic crop din original, procesat insa  diferit fata de imaginea de mai sus, atat in culori cat si alb-negru.

Supernova e marcata prin cele doua linii albe.

Pe la ora 00:10 trebuia sa treaca si ISS-ul. Asa ca pregatesc eu Mak-ul de 90mm cu aparatul foto si un barlow 2x si cautatorul 9×50, toate pe trepiedul foto, si astept. Cum ISS-ul tocmai a suferit acum ceva zile o modificare a altitudinii fata de sol (de+35km) efemerida nu era tocmai precisa, statia aparand cu aproape 2 minute fata de ora prognosticata. Cum eu focalizasem oarecum in graba, imaginile rezultate sunt sub orice critica, asa ca nu le mai postez aici, insa ce vreau totusi sa spun in aceste randuri este ca mi-am dat seama ca instrumentul mai sus mentionat este perfect pentru treceri la inaltimi mari deasupra orizontului ale ISS-ului: mic, usor de manipulat, stabil pe trepied, si optica foarte buna (testat cu doua nopti in urma pe Saturn la 250x!!!).

Urmatorul obiect deep sky, si ultimul din pacate pe noaptea asta, a fost M 8 Lagoon Nebula (Nebuloasa Lagunelor).

Zic ultimul pentru ca sesiunea la acest obiect deep sky a fost taiata oarecum brusc de rasaritul Lunii.

Nici imaginea de mai jos nu e cine stie ce insa e una dintre cele mai bune realizate de mine in sub-domeniul de “camp profund”, cel putin la capitolul detalii in zona centrala a nebuloasei.

Imaginea e realizata ca si precedenta cu Newtonianul de 200 mm F/5 si Baader MPCC, plus Canon EOS 550D la ISO 3200 si 6400, expuneri de 30 si 60 secunde. 42 de cadre au fost suprapuse in DSS (Deep Sky Stacker) cu un timp total de expunere rezultat de 28 minute. Cam putin dar se pot observa ceva detalii interesante cum ar fi “petele de praf” negre suprapuse peste diferite regiuni ale nebuloasei.

Si o varianta alb-negru:

Se observa clar ca imaginea color prezinta o structura exterioara mai clar evidentiata tocmai datorita culorii, in acest caz rosu.

Si o imagine a regiunii centrale, care de fapt e un crop si resize dupa originala:

Si o varainta alb-negru:

E, si cum Luna se ridicase cam sus, cerul care initial era cam de +6, deveni treptat de +5.2-5.4. Asa ca, un pic cam obositi, o luam spre casele noastre.

Poate data viitoare o sa avem parte si de un cer “adevarat” de macar +6.5 !

Pan’ atunci: cer senin !

Max