Comana 17 iunie 2011

Si gata….e vineri ! Am terminat programul de serviciu, asa ca unde sa ma duc sa ma deconectez ?

La Comana.

Am pornit-o intr-acolo pe la orele 18 si ceva, pe 28 de grade in Magurele, si 70% senin. La nici jumatate din distanta spre destinatie deja cerul era 20% senin…Insa am continuat, ca inca vedeam partea plina a paharului. Numai ca avea sa se cam verse pe mine in curand…

Ajung la padure, chiar la locul unde ma tot chinui sa salvez exemplare din specia Cerambyx cerdo, si incep sesiunea foto cu un Araschnia levana levana mascul (nu m-am repetat, asa se numeste forma de fata prezenta). Primul pe care il vad pe anul asta; ma refer la forma levana, ca forma prorsa (care e maroniu-roscat) l-am intalnit la vremea lui, cu ceva luni in urma.

Din pacate iluminarea scazuta datorata sosirii norilor amenintatori si rasunatori (cu tunete) nu mi-a permis obtinerea unei fotografii chiar frumoase, trebuind sa folosesc ISO mare. Dar lasa, ca in curand o sa fie plin de ei si o sa am si e sansa sa ii intalnesc in timpul zilei.

Urmatorul pe lista subiectilor fotogenici, sau mai degraba “urmatoarea”, a fost o femela de cerdo, ce statea linistita pe o buturuga:

Ajung si la copacul-Cerambyx, unde gasesc doi masculi de cerdo ce coborau in graba.

Ceva mai jos un mic Dorcus parallelipipedus. O poza nu-i strica zic eu:

Si ceva mai sus un exemplar de Clerus mutillarius, ce cauta disperat ceva comestibil, cum ar fi un gandac-cariu, sau el stie ce altceva.

Si iau eu exemplarele de Cerambyx si incerc sa ajung la locul de eliberare.

Dar…incepe o ploaie in averse lungi si dese, cu pauze din cand in cand…asa ca sa ma amageasca sa mai raman un pic prin zona.

Ei bine nu raman si gonesc prin balti si ploaie spre iesirea din comuna Comana. Fac dreapta spre Gradistea si devin martor la un fenomen pe care nu l-am mai fotografiat de foarte mult timp: un curcubeu.

Trag eu cateva poze cu obiectivul de kit cu IS 18-55 mm, cu scopul de a face o mica panorama. Si vad ca a iesit cat de cat. Se poate vedea si al doilea arc de curcubeu la exterior in laterale, dar si un pic sus. Frumos peisaj…Jos si la mijloc se vede si o umbra…oare a cui sa fie ? Hmm…

Si mai trag o fotografie cu obiectivul de macro de data asta (100 mm), doar la unul din “picioarele podului de culori”. Insa se observa si arcul exterior in dreapta de tot, dar destul de slab:

Si ma indrept mai departe spre casa, adica Magurele. Din nou sunt deviat de la traseu de data asta de un Soare rosiatic, care aici prin apropiere de Dumitrana (pe unde deviasem eu), pare netulburat de nori. Asa ca scot eu repede trepiedul, montura si luneta de 80 mm (pe care le am de ceva zile la mine in speranta ca o sa am bunavointa de a face cateva imagini la petele solare de zilele astea). Montez tot, si incep sa trag poze. Ce a iesit, ei bine mai jos:

Se observa si doua grupuri de pete solare, AR 1236 (sus), format dintr-o pata principala mare care deja se divide si cateva pete caudale mai mici, si grupul AR 1234 (jos)  format din mai multe pete mici. Acesta din urma este vizibil doar in prima fotografie. Efectul de intunecare a discului care se observa pe masura ce Soarele trece sub stratul de nori, se datoreaza picaturilor de ploaie pe care norii din imagine le genereaza.

Si o animatie a ultimilor momente ale apusului, cu imersia Soarelui intr-un strat pufos de nori (click pe imagine ca altfel nu se misca 🙂 ):

E si cam asta a fost pe ziua asta. Cateva insecte, un fenomen optic atmosferic, si un apus de toata frumusetea, cu tot cu pete 🙂

Max