O noua escapada prin padurea minunata
Din nou pe la Comana in scop precis. De data asta am fost cu un prieten vechi, Claudiu. Pff..il stiu de prin generala, si stiam ca ii mai plac iesirile prin natura asa ca, l-am invitat la o escapada “naturista”.
Ajungem noi pe la 8 si jumate (seara). Ii zic omului ca o sa ii arat subiectii stramutarilor amenintati de taierile fara logica: Cerambyx cerdo.
Ne indreaptam noi spre copacul cu pricina si pe traseu, ca-ntotdeauna, alte subiecte foto se ivira:
Zeci de exemplare femele ale speciei Orthetrum brunneum zburau prin poienita creata artificial in urma defrisarilor. Nu am vazut atatea exemplare pana acum intr-un singur loc. Ca sa nu zic ca anii trecuti nu era nici macar una in zona respectiva.
Mai mergem cativa metrii si la o buturuga gasesc un prim exemplar de Morimus funereus mascul:
Si ajungem in sfarsit si la “copacul Cerambyx” cum l-am poreclit.
Acolo intr-o gaura facuta candva chiar de un Cerambyx cred, insa largita de vreo ciocanitoare flamanda, gasesc un exemplar maricel mascul:
E, in afara de asta mai vede Claudiu inca unu in alta gaura, insa ceva mai sus. Reusesc eu sa il conving si pe asta sa coboare tiptil-tiptil, si ii iau pe amandoi sa ii mut, ca si pe ceilalti la un stejar de viitor. Pe drumul de intoarcere spre masina mai arunc un ochi (dar promit ca l-am luat inapoi 🙂 ) spre o buturuga mare. Acolo, ma uit atent si vad cum langa ea la vreo 20 de centimetrii se zarea …ceva, care initial am crezut ca e o radasca ce vrea sa iasa din pamant. Ma uit mai bine, ma bag printre cativa spini (care nu au ezitat sa-mi lase si urmele de rigoare) si scot…”ceva-ul”. Era o ditaimai crisalida de fluture goala. Ce sa fie oare…O inspectez cu atentie si deodata imi curge in palma din interiorul crisalidei o picatura de lichid rosiatic ca sangele. Initial am crezut ca ma intepasem eu ca desteptul in spinii mai sus mentionati dar, spre uimirea mea, am realizat ca de fapt fluturele tocmai iesise din incinta gazda. Dar oare ce sa fie si mai important UNDE sa fie ? Ma uit cu atentie pe buturuga cateva minute si …WOW!! Il gasesc. Un exemplar destul de mare de Cossus cossus. Fluture a carui larva sapa prin stejari, si are ciclul de viata de 2 ani.
Primele poze sunt edificative pentru timpul alocat cautarii fluturelui (cateva minute bune):
Se observa “genialitatea” camuflajului: dupa ce ca are culorile si desenul de pe aripi leit scoartei unui stejar, mai si statea intr-o pozitie in care de abia l-am gasit, desi…culmea, era la doar 40 de cm de mine…Evident, el saracul a stat asa ca orice fluture care iese din gaoace: sa-si intinda pentru prima data aripile. Insa felul cum statea sub nasul meu acolo m-a facut sa imi dau seama de ce nu mai gasisem pana atunci aceaasta specie. Apropo, e prima data cand gasesc un exemplar din aceasta specie, deci un nou BONUS personal !
Si pun si crisalida gasita langa exemplarul imobil:
Si ca sa fie tacamul complet intr-ale pozelor, inca doua fotografii de “prim-plan”:
Ca detaliu deosebit, se vad foarte interesanti solzii din partea inferioara a ochilor, de un albastru relativ strident fata de coloritul general al fluturelui.
E, si mergem noi sa plasez croitorii Cerambyx la noua lor casa, dupa care o tulim ca deja era cam intuneric. Pe drum mai trag o poza…de seara:
Un apus din imediata apropiere a localitatii Comana.
Dar sera nu e terminata, asa ca iesim cu masina din localitate si pe drum dau de un sarpe mici dimensiuni ce traversa soseaua, probabil un Natrix natrix, insa nu pot sa fiu sigur ca l-am ocolit pe stanga la o viteza de 60 km/h. Mi-am zis ca nu ma mai intorc dupa el. Insa, la mai putin de 200 de metrii de aceasta ultima (credeam eu) intalnire, dam tot pe la un 70-80km/h de un sarpe de vreo 80-90 cm lungime. Opresc cu greu in 20 de metrii, intorc masina si il regasim in mijlocul drumului. Nu apuc sa trag macar o poza buna, ca o si tuleste in iarba unde in intunericul de rigoare pentru ora 22:00 …il pierd. Nu ar fi nimic ca macar am o poza. Sau nu am ? Ei bine judecati si voi, considerand ca poza am facut-o ca desteptul tot pe modul manual, desi nu vedeam nimic prin vizor ca deh, de unde lumina ?
Mda, clara nu ? 🙂
Eh, macar desenul caracteristic de pe corp se observa bine. Era un Coluber caspius, al doilea observat de mine pe anul asta. Asta e, macar stiu ca-s mai mult de unul pe la Comana. Poate data viitoare opresc si io la timp masina si eventual cu farurile spre subiect, nu indreptate spre masinile de pe contrasens.
Max
Been there 🙂 De data asta am avut onarea de a cunoaste personal protagonistii sedintei foto, care s-au comportat destul de bine zic eu – mai putin sarpele, care nu parea foarte incantat de prezenta camerei.
Astfel, Mr. Cerambyx este ceva mai “soft” (in comportament) decat imaginea sa dura de Alien 😛 , iar fluturache, destul de lipsit de reactie..
Foarte tare si mersul robotic al Morimus funereus, un personaj destul de calm dealtfel.
Cam astea ar fi impresiile mele sumare de NONexpert, in legatura cu recenta incursiune..